„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Pelerini clujeni la Sibiu şi în Ţara Făgăraşului
Credincioșii din Parohia „Nașterea Domnului" din Cluj-Napoca, păstorită de preoții Nicolae Buda și Ciprian Taloș, au fost în pelerinaj la mănăstiri pentru a înmulți rugăciunea și a se bucura de frumusețea și bogăția vetrelor de credință mai vechi sau mai noi.
Un grup de 50 de credincioși însoțiți de părintele Ciprian Taloș, prin purtarea de grijă a părintelui Nicolae Buda și a Georgetei Plăcintar, organizatoarea acestui pelerinaj, au pornit din Cluj-Napoca spre Țara Făgărașului. Primul popas a fost lângă Săcel, la Mănăstirea Orlat, judeţul Sibiu. Dincolo de zidul de piatră înalt care o înconjoară, pe un drum străjuit în dreapta de brazi tineri, iar în cealaltă parte de o perdea mai rară de brazi și de un tăpșan verde, pe aleea îngrijită, pelerinii ajung la clopotniță și apoi, se dezvăluie privirilor o biserică nouă, din zid, albă, cu acoperișul din tablă argintie, cu margini late și streșinile dantelate. Acest sfânt locaș este din 1993, construit cu binecuvântarea Mitropolitului Ardealului, Antonie Plămădeală.
Pelerinii au ajuns apoi la Sibiu, unde au vizitat Catedrala Mitropolitană. Impunătoare, inspirată după modelul „Sfintei Sofia” din Constantinopol, catedrala i-a impresionat încă de la intrare. După ce au urcat scările străjuite de turnuri masive, pelerinii au pășit înăuntru, fără a şti spre ce să îşi îndrepte mai întâi privirile. Pline de uimire, s-au îndreptat în sus, de unde o nefirească lumină descoperea, veghind pe bolta naosului, icoana Mântuitorului, înconjurată de îngeri și de 36 de ferestre.
Aici, au fost întâmpinaţi de părintele Gheorghe Streza care le-a povestit despre această bijuterie de arhitectură și pictură bisericească ale cărei începuturi vorbesc despre marele Mitropolit Andrei Saguna, canonizat în anul 2011, ale cărui moaște se odihnesc în racla din dreapta pronaosului. Pelerinii s-au despărțit cu greu de această Catedrală care poartă în ea și căldura rugăciunii și a cântărilor atâtor generații de tinerii studenți teologi.
Popasuri în Ţara Făgăraşului
Drumul i-a condus apoi pe pelerini spre Țara Făgărașului, mai întâi prin satele de pe malul Oltului, spre Mănăstirea „Brâncoveanu”, locaş sfințit prin rugăciune din secolul al XVII-la, cu istorie zbuciumată, care vorbește mai întâi de o bisericuță de lemn și de boierul Preda Buzescu, apoi de primul ctitor, domnitorul Constantin Brâncoveanu (1696), urmat de Mitropolitul Nicolae Bălan (1926-1946) și Mitropolitul Antonie Plămădeală (1985-1993). Aici s-au rugat mult părintele Arsenie Boca, căutat de sufletele zbuciumate, și părintele Teofil Părăianu, la care au venit mulți credincioși să se împărtășească din bucuria pe care o emanau chipul și sufletul său. La biserica veche, sprijinită pe elegantele coloane brâncovenești, pelerinii sunt întâmpinaţi în pridvor de scena Judecății de Apoi. Au intrat în biserica micuță cu evlavie să se închine la icoanele la care și-au plecat genunchii mari rugători, sfințindu-și viața.
În Cetatea Făgărașului, una dintre cele mai mari și mai bine conservate cetăți medievale din Europa, pelerinii regăsesc istoria acestei regiuni prin colecții remarcabile, vestigii arheologice, obiecte meșteșugărești: glăjărie, artă populară, icoană pe sticlă, colecții de obiecte aparținând principilor care au locuit aici. Tot la Făgăraș pelerinii s-au oprit şi la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” unde părintele Cornel Ursu le-a povestit despre părintele Teofil Părăian.
Apoi, mergând spre nord, au ajuns în satul Boholț, unde se ridică Mănăstirea Făget, pe un deal care, odinioară, era îmbrăcat în păduri de fagi. Se spune că mănăstirea a fost construită pe o vatră monahală mai veche decât Cetatea Făgărașului. O legendă spune că fortăreața comunica printr-un tunel cu mănăstirea. Aici era și reședinta lui Mihai Viteazul atunci când venea în aceste locuri. În prezent, aici se află un ansamblu monahal modern, cu biserica înconjurată de chilii. La finalul zilei, pelerinii au mulţumit lui Dumnezeu care le-a îndrumat pașii spre locuri frumoase, cu oameni frumoși, apoi s-au întors împăcați la casele lor, purtând cu ei pacea, binecuvântarea şi bucuria lui Hristos.