Program catehetic „Chipuri de oameni deosebiți”, în Arhiepiscopia Clujului

Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, prin Biroul de catehizare parohială, a inițiat un nou ciclu de cateheze pentru Postul Adormirii Maicii Domnului.

Programul catehetic din acest an este intitulat „Chipuri de oameni deosebiți”, în contextul  anului omagial al satului românesc, al dascălilor și al traducătorilor de cărți biseri­cești, fiind elaborat cu binecuvântarea Înaltprea­sfin­țitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramu­re­șului și Sălajului, de către pr. lect. univ. dr. Liviu Vidican-Manci, inspector eparhial pe probleme de catehizare parohială, directorul Seminarului Teologic Ortodox clujean și cadru universitar la catedra de Catehetică-Omiletică a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Acest program catehetic se va derula în toate parohiile și filiile din cuprinsul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, catehezele urmând a fi ținute în zilele de rând, duminica urmând programul catehetic al parohiei, iar, în ziua de 6 august, de praznicul Schimbării la Față, preoții vor ține un cuvânt tematic, inspirat de marea sărbătoare.

Catehezele pentru zilele de rând, cuprind următoarele teme: 1. Chipuri de oameni deosebiți; 2. Episcopul Nicolae Ivan, întruparea hărniciei; 3. Părintele Dometie de la Râmeț, făclie prin credință; 4. Părintele Dumitru Stăniloae și rugăciunea inimii; 5. Părintele Arsenie Papacioc, omul iubirii; 6. Părintele Paisie Olaru, chipul blândeții; 7. Părintele Ilie Cleopa, învățătorul din sihăstrie; 8. Părintele Benedict Ghiuș, călăuzitor înțelept; 9. Părintele Petroniu Tănase, chipul monahului deplin; 10. Părintele Daniil Sandu Tudor, smerenia întrupată.

În prima cateheză, care a fost ținută joi seara, în  1 august, după slujba Vecerniei și a Paraclisului Maicii Domnului, este motivată alegerea tematicii din acest an și se face o scurtă trecere în revistă a celor nouă „Chipuri de oameni deosebiți”:

Chipuri 

Postul Adormirii Maicii Domnului este timp de rugăciune și de apropiere de cea care L-a născut pe Mântuitorul lumii. În același timp, e prilej bun să privim și, de ce nu, să admirăm, pe cei care au stat sub omoforul ei mijlocitor, părinți îmbu­nătățiți care au trăit în Biserica Ortodoxă Română.

Și, pentru că oamenii duhov­nicești se cunosc între ei, unii au scris pagini memorabile, în înțelesul cuvintelor Sfântului Pavel care spune: „aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Ev. 13, 7). Pomenim aici „Patericul Românesc” al pr. Ioanichie Bălan, „Icoane smerite” ale pr. Petroniu Tănase, „Convorbiri duhov­nicești” ale ace­luiași neostenit Ioanichie Bălan. Și câte altele n-ar putea fi pomenite.

Dintre numeroasele „icoane smerite”, păstrate cu sfințenie în trezoreria spiritualității neamului, le vom aminti pe următoarele: Nicolae Ivan, Dometie de la Râmeț, Dumitru Stăniloae, Arsenie Papacioc, Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Benedict Ghiuș, Petroniu Tănase și Daniil Sandu Tudor. Numele acestor părinți răspund și anului omagial și comemorativ 2019 al „satului românesc, al gospodarilor, al dascălilor și al traducătorilor de cărți”, pe care Patriarhia Română l-a proclamat.

În aceste zile, în care Paraclisul Maicii Domnului va fi rugăciunea principală, iată ce cateheze vom avea la dispoziție:

Nicolae Ivan (2 august)

Se știe, nu sunt mulți cei care marchează memoria unui loc, omeni providențiali, dăruiți de Dumnezeu cu puterea de a schimba medii, contexte, menta­lități. Episcopul de vrednică pomenire Nicolae Ivan, apostol al Ardealului, este unul dintre ei. În cateheza dedicată marelui trăitor, gospodar, organizator al vieții Bisericii Ortodoxe din Cluj, vom încerca să evidențiem, pe lângă elementele biografice, marea virtute a hărniciei, care, după proverb, „alungă sărăcia”.

Dometie de la Râmeț (3 august)

Deși numele părintelui Dometie spune mai multe pentru cei din aria Mănăstirii Râmeț, pentru noi cei din Arhiepiscopia Clujului el va deveni un exemplu de osteneală duhovnicească și dăruire cauzei monahale. Credința neștirbită în Dumnezeu a făcut din duhovnicul Râme­țului un chip de neșters, care de la an la an se potențează și luminează mănăstirea prin pre­zența sa nevăzută.

Dumitru Stăniloae (5 august)

Numele care a marcat teologia academică românească a secolului al XX-lea este Dumitru Stăniloae. Dacă pentru teologi și preoți ar fi de prisos reiterarea biografiei, a vieții duhov­nicești, a muncii depuse pentru traducerile din Sfinții Părinți, pentru magistralele volume de Teologie Dogmatică, credem că pentru credincioșii noștri va fi un prilej bun de a se apropia de „icoana smerită” a părintelui. În această cateheză vom încerca să evi­dențiem ce raportare avea părintele la „rugăciunea inimii”, rugăciune care, după umila noastră părere, prin practicarea ei de către părintele, a contribuit decisiv la atingerea profunzimilor teologice de care a dat dovadă.

Arsenie Papacioc (7 august)

Părintele de la Techirghiol, trecut prin greutățile temniței, căruia i s-a dat prilejul să urască mai mult decât să iubească, a ales calea duhovnicească și o spunea de fiecare dată, că mai de preț este pacea decât dreptatea. Acest aspect al vieții lui ne-a ajutat să ne apropiem de o tratare a iubirii aproapelui „ca pe tine însuți”. Paisie Olaru (8 august) Viața părintelui Paisie a inspirat sute de mii de creștini ortodocși, de monahi și înalte fețe bisericești. A fost un mare duhovnic, așa cum puțini au mai rămas astăzi, iar nota lui dominantă a fost blândețea. Această virtute va ocupa prim planul catehezei dedicate părintelui.

Cleopa Ilie (9 august)

Cunoscut ca cel mai important exponent al monahismului bucovinean, părintele Cleopa s-a remarcat printr-o harismă a duhovniciei cu totul aparte. Ca duhovnic era egalat și, poate, chiar întrecut de propriul lui duhovnic, Părintele Paisie Olaru, dar, în harisma învăță­torească, nu îl egala nimeni la Sihăstria. Despre cât de important este darul învățării celor­lalți, harisma catehetică, vom asculta în cateheza dedicată părintelui.

Benedict Ghiuș (10 august)

Părintele Benedict Ghiuș a marcat epoca sa prin prezența inteligentă și smerită, prin înțelepciunea care a atras mii de tineri și intelectuali. Părintele de la Antim, cel care a fost ales episcop, dar n-a fost recunoscut de dictatura antonesciană, cel care a fost ghid și călăuză, dar a fost simțit ca un pericol pentru regimul politic al vremii, este pentru credincioșii mileniului III, exemplu de călăuzitor înțelept. Virtutea înțelepciunii va ocupa prim planul acestei cateheze.

Petroniu Tănase (12 august)

Părintele Petroniu Tănase, călugăr de vocație, iubitor de sihăstrie, mare rugător și duhovnic ne-a arătat ce înseamnă călugăria. Ce sunt cele trei voturi monahale și cum gravitează viața călugărului în jurul lor, vom afla din cateheza ce-i este dedicată.

Daniil Sandu Tudor (13 august)

Părintele Daniil a marcat generații întregi de intelectuali și clerici. Viața îi este legată direct de Rugul aprins și, a fost văzut, de cei care frecventau Mănăstirea Antim, ca un veritabil dascăl. Viața lui a fost specială de la un capăt la celălalt, este convertitul prin excelență și smeritul prin harul lui Dumnezeu. Duhovnicia și inteligența lui ne dau imboldul să ne apropiem în ultima cateheză de virtutea smereniei.

Înainte de încheierea primului episod catehetic, ne reamintim cuvântul Sfântului Pavel, „aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Ev.13, 7), și ne întărim în demersul de repunere în lumină a chipurilor modelatoare în bine.

În consecință, am ales 9 nume care să ne călăuzească postul adormirii. Chipurile acestor oameni sunt întipărite în icoana veșniciei prin Duhul Sfânt. Faptele lor nu numai că sunt demne de urmat, dar se impun ca fapte sfințitoare. Într-o lume în care se caută ștergerea memoriei recente, în care modele ce ne sunt propuse fac parte dintr-o lume superficială și amestecată cu noroiul plăcerii ieftine, a pune înainte și a accepta modele ce propun o viață dreaptă și curajoasă vine ca o confirmare a rolului Bisericii de a fi Mamă și Călăuză iubitoare.