Sărbătoare pentru familii care au aniversat 50 de ani de căsătorie, la Sibiu

La Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sibiu au fost sărbătorite miercuri, 25 octombrie, familiile din Sibiu care au împlinit 50 de ani de la căsătorie sau au depășit 50 de ani de la cununie. La eveniment au fost prezente 25 de familii din oraș care au participat la o slujbă de mulțumire oficiată de un sobor de preoți.

Din soborul de preoți au făcut parte consilierul cultural din cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, pr. lect. univ. dr. Emanuel Tăvală, pr. conf. univ. dr. Mircea Ielciu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, precum și alți slujitori ai sfintelor altare. După slujba de mul­țumire, părintele Emanuel Tăvală a citit mesajul de felicitare transmis de Înaltprea­sfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului. La final, cele 25 de familii au primit cărți de rugăciune din partea ierarhului. Redăm în cele ce urmează mesajul IPS Mitropolit Laurențiu, intitulat „Familia creștină ieri și azi”.

„Familia creștină ieri și azi”

La o sărbătoare a familiei creștine binecuvântate trebuie să ne gândim în primul rând la faptul că în vremurile pe care le trăim familia creştină este într-o mare criză. E o criză de care suntem responsabili toţi. Observăm un lucru: preocupările diferitelor categorii sociale – nu numai ale intelectualilor, ci şi ale oamenilor obişnuiţi –, preocupările spre bogăţie, spre acţiunile acestea profesionale, spre carieră performantă, în extremă, duc la renunţarea la familie.

A doua criză e lipsa de prunci. Criza aceasta intervine în momentul în care cei doi se angajează în faţa lui Dumnezeu, se căsătoresc, însă familia suferă de teama ca pruncii, copiii, să le perturbe echilibrul financiar sau scopul pe care îl urmăresc ei în viaţă. Însă primul scop al familiei este naşterea de prunci închinaţi lui Dumnezeu.

Apoi, în faza a treia a evoluţiei negative a familiei, întâlnim conflictele de interese între membrii familiei. Şi toate acestea pornesc de la bruma de bogăţie pe care omul o poate agonisi în viaţa aceasta.

Viața în Hristos și în Biserică, ne oferă altceva în schimbul acestor preocupări lumești mențio­nate, și anume sfinţenia ca dar al lui Dumnezeu care se obţine cu multă nevoinţă, prin conlucrarea cu harul dumnezeiesc mântuitor, pentru a urca pe treptele desăvârşirii. Starea înaltă a sfinţeniei nu este rezervată numai unor anumite categorii de nevoitori şi slujitori. În sinaxarul sfinţilor din calendarul nostru găsim sfinţi care au fost soţ şi soţie, cu copii, care au fost martirizaţi şi L-au mărturisit pe Hristos cu propria lor viaţă, cu întreaga familie. În calendarul ortodox sunt menţionate şase cazuri de familii de mucenici.

Familia creştină a fost şi va fi întotdeauna „leagănul mântuirii”, pentru că la Taina Cununiei legătura dintre soţi este asemănată de Sfântul Apostol Pavel cu legătura dintre Hristos şi Biserică (cf. Ef 5, 32). Cei care şi-au ales calea slujirii totale lui Hristos, renunţând la bucuriile lumeşti, fără însă a dispreţui familia, se pot ocupa mai mult de viaţa lor spirituală şi de sfinţenia vieţii lor.
Hristos însuși a iubit şi a preţuit familia, rămânând în ascultarea acesteia până la împlinirea, după tradiţia iudaică, a vârstei de 30 de ani, necesară pentru începerea activităţii Sale de vestire a Evangheliei. Însă El n-a venit în lume ca să salveze instituţia familiei, ci să mântuiască lumea întreagă.

Dumnezeu a rânduit ca Hristos să Se nască într-o familie, chiar dacă această familie nu s-a realizat după principiile omeneşti. Dreptul Iosif a fost doar logodnicul sau ocrotitorul Fecioarei Maria. Îngerul Domnului i-a explicat această taină, când i-a spus: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt” (Mt 1, 20). Dreptul Iosif, prin urmare, a fost doar un martor, iar Hristos a venit în lume în cadrul unui tipar de familie, cu totul deosebit, care imită familia pământească: Maica Domnului cu Fiul şi cu Dreptul Iosif, care a reprezentat pe tatăl, chiar dacă el nu a fost altceva decât cel căruia i-a fost încredinţată Fecioara Maria, pentru ca aceasta să fie ocrotită până la vremea împlinirii voii lui Dumnezeu cu ea.

Deci găsim familia pretutindeni, în toată lucrarea pe care Dumnezeu a săvârşit-o pentru mântuirea noastră şi de aceea ea continuă sau îşi menţine valoarea sa în cadrul Bisericii.
Dumneavoastră, cei sărbătoriți astăzi, sunteți un exemplu viu pentru tineri, care se pregătesc pentru viaţa de familie, chiar dacă ei nu conştientizează, încă din pruncie, trăind în ambianţa acesteia creată de înșişi părinţii lor. Copiii încearcă să-i imite pe părinţi, mai întâi prin jocurile lor, îndrăgind anumite aptitudini sau calităţi ale părinţilor.

Educaţia copiilor în familie, „cei 7 ani de acasă”, constituie temelia pe care se va zidi toată formaţia profesională a acestora. Dacă familia este una model – adică, dacă tatăl îşi cunoaşte şi îşi asumă responsabilitatea faţă de familie în faţa lui Dumnezeu, la Care raportează orice act de autoritate, apărând sfinţenia şi curăţia vieţii familiale; dacă mama nu se vede singură şi părăsită, ci întreţine continuu aprinsă candela iubirii în familie, având ca ajutor pe Maica Preacurată, şi nu se opune niciodată darului ceresc care vine prin naşterea de prunci, închinaţi lui Dumnezeu, care este scopul principal al Căsătoriei –, atunci cei doi creează o ambianţă spirituală care este, în fond, mediul prielnic în care cresc şi se dezvoltă copiii.

Din familie se ajunge tot la Biserică, pentru că familia nu este un element izolat. Nici nu poţi construi ceva cu o singură cărămidă. Doar cărămida pusă una peste alta realizează un edificiu. În cadrul Bisericii, toate aceste predispoziţii, toate aceste trăsături realizate în cadrul familiei se desăvârşesc. Şi am putea pune, alături de Biserică, şi şcoala. Mai ales acum când, prin educaţia religioasă din şcoli, se poate face o legătură între educaţia şcolară şi familie. Care este, de fapt, legătura cu Cerul, scop final al vieţii, care este dobândirea mântuirii.

Vă felicităm pentru exemplul pe care îl reprezentați pentru noi toți și mai ales pentru tânăra generație și îi felicităm pe organizatori pentru această grijă față de Dumneavoastră. Vă binecuvântăm și vă dorim ani mulți și buni în continuare, în familiile Dumneavoastră binecuvântate, în Hristos și în Biserică!”.