Scrisoarea studenților basarabeni, despre Marea Unire

Între numeroasele documente ale anului istoric 1918, aflate în arhiva istorică a Muzeului „Prima Școală Românească” de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului se găsește și un impresionant document emis pentru brașoveni, în 2 aprilie 1917, a doua zi de Paști, de studenții basarabeni, prin care își exprimă bucuria unirii Basarabiei cu România.

Documentul este emis cu un an înainte ca, în adevăratul Parlament al românilor basarabeni din Chi­șinău, să se hotărască la 27 martie 1918 unirea Basarabiei cu România, iar apoi la Cernăuți, Congresul general bucovinean, tot ca o constituantă, la 28 noiembrie 1918 să adopte rezoluția de unire „a dulcei Bucovine cu țara mumă”.

Documentul completează valoroasele documente din Șchei, din aceeași perioadă, între care și „Corpul voluntarilor români de la Darnița” (70 pagini) alcătuit de brașovenul  Pompiliu Nistor la Darnița și „Memoriul voluntarilor români către Ministeriul Provizoriu al Rusiei”; „către Sfatul deputaților, muncitorilor și soldaților din Petrograd” și „Tuturor statelor aliate și neutral prin reprezentanții lor din Rusia”, prin care încuraja pe basarabeni să se unească cu țara – mumă, dar în același timp militau pentru Unirea Transilvaniei cu România, dovedind întregii lumi necesitatea, impor­tanța și obiectivitatea acestei pretenții.

„Pomul cel mare și rotund al națiunii Românești”

Reproducem acest minunat document, acum după un secol, în aceste momente de mare sărbătoare, în care tot românul sărbătorește cu bucurie Unirea cea Mare a Românilor.

„Frați români de pretutindeni! Trăim de veacuri străini la noi acasă. Azi trăim timpuri ce ne aduc zi cu zi evenimente noi cu viitor strălucit pentru popoare mici ca al nostru, liberând de sub jug străin a tot ce-i românesc și cu noi odată va străluci sub același soare ceresc și celelalte naționalități, ce au căzut și ele sub povara grea apăsătoare și plină de otrava  dușmanului nemilos.
Providența ne-a adunat pe toți Românii liberi și subjugați – din toate unghiurile lumei, ca în zile mari de sărbătoare să ne veselim cu toții sub același acoperemânt ceresc și să revenim la noua viață – dulce și încântătoare – după cum DSl. Nostru I. Chr., după patimi și suferințe învie a treia zi din mormânt, călcând în picioare sufletele și sabia ce apăsa dureros deasupra capului său.
Florile, pe care le aveți în fața Voastră nu reprezintă altceva decât sufletele noastre, inimile basarabenilor ce au înflorit azi pentru a duce lupta contra vântului ce bate de veacuri. Azi ele vă spun că voi sânteți aceia ce ați întins brațul peste Prut și Carpați sorei Voastre Basarabia, arătându-i calea mântuirei. Voi sânteți aceia ce ați sădit în sufletele noastre sămânța idealului național și tot pe voi vă asigurăm că ea va fi redată cu sudoarea muncei noastre spre biruință; din ea va crește și (va) înflori cea mai frumoasă floare românească: România mare și puternică.
Glasul nostru – studenți și studente Basarabeni din Kiev și Rusia, e glasul scumpei noastre Basarabii și acest glas Vă urează – cu ocazia Sfintelor sărbători ale Paștelui, 2 aprilie 1917 – să trăiți întru mulți ani fericiți, să le petreceți bucurându-vă de-o sănătate perfectă și o voință constantă, ca împreună cu toții să ne veselim sub pomul cel mare și rotund al națiunii Românești, cu ale cărui crengi va umbri Nistru, Tisa, Dunăre și Mare, iar rădăcina lui «Carpatul» să ne fie puternicul scut, după cum vom împrăștia foc și sabie pentru toți aceia ce vor voi să ne aducă la aceia stare ca cea de azi.

Cu toți într-un glas și simțământ național să ne rugăm bunului Dumnezeu ca ziua de mâine 2 aprilie 1917 Sf. Paști să ne fie într-ajutor pentru a desăvârși opera ce-am început! Christos a înviat și întru mulți ani! Membrii Cercului Național al Studentelor și studenților Români Basarabeni”.

Documentul este parafat cu vechea ștampilă a Bisericii „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului și se păstrează în fondul de documente 1918.