Slujire misionară în Parohia Turnișor, Sibiu

Situată pe o mică colină ce străjuieşte Piaţa „Iancu de Hunedoara”, Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Turnişor este una dintre cele mai vechi edificii de cult ortodox din Sibiu. Parohia a construit un edificiu de cult propriu în jurul anului 1800. „De toate şi pentru toate dau mulţumită Preabunului Dumnezeu şi cu bunătatea Lui să binecuvânteze cu spor pe credincioşii parohiei, şi urmaşilor în preoţie să le dea putere de muncă să înfăptuiască mai mult decât antecesorii lor” (Pr. Laurean Neagu).

Numele preoţilor care au slujit la altarul acestui sfânt locaş în secolul al XIX-lea s-a păstrat în pomelnicul bisericii şi în cronica parohială. Astfel îl găsim menţionat pe preotul Nicolae Tănase, între 28 mai 1812 şi 1 noiembrie 1816 (4 ani şi 5 luni), fiind urmat de părintele George Bobeş, care a păstorit comunitatea între 1 noiembrie 1816 şi 5 mai 1847 (30 ani şi 7 luni). Între 5 mai 1847 şi 9 iulie 1850 (trei ani şi 3 luni), la altar va sluji preotul Teodor Necşa, care va deveni secretarul episcopului de atunci Andrei Şaguna şi i se va încredinţa ulterior păstorirea credincioşilor ortodocşi români din Guşteriţa. Tot pentru o scurtă perioadă de timp, între 9 iulie 1850 şi 4 februarie 1855 (4 ani şi 7 luni), obştea din Turnişor va fi cârmuită de părintele Iacob Popoviciu, căruia i-a urmat preotul Nicolae Ţintea, începând cu 4 februarie 1855 şi până în 23 iunie 1901 (46 ani şi 5 luni). După vacantarea parohiei la mijlocul anului 1901, mitropolitul Ioan Meţianu ar fi ezitat să facă o nouă numire, astfel încât l-a desemnat pe părintele Ioan Mihu să administreze biserica şi necesităţile spirituale ale credincioşilor din Turnişor în intervalul cuprins între 16 martie 1902 şi 5 mai 1905 (3 ani şi 2 luni).

Părintele Romul Platoş, probabil fiul sau rudă cu învăţătorul Ioan Platoş, era originar din Turnişor şi a păstorit această comunitate între 5 mai 1905 şi 6 august 1916 (11 ani până în şi 3 luni). Din ianuarie 1917 şi până în octombrie 1940 (22 ani şi 10 luni) comunitatea din Turnişor a fost încredinţată părintelui Nicolae Topolog. După plecarea sa din Turnişor, parohia a fost administrată între octombrie 1940 şi 5 februarie 1946 (5 ani şi 5 luni) de către preotul Ioan Langa, care activa ca arhivar consistorial, în vreme ce soţia sa „funcţiona conducătoare la grădiniţa de copii” din Turnişor.

Părintele Nichifor Todor

Printre preoții care au slujit în biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din Turnişor s-a aflat și părintele Nichifor Todor. Din 5 februarie 1946 şi până în iulie 1955, timp de nouă ani şi trei luni, comunitatea din Turnişor a fost încredinţată părintelui Nichifor Todor. Născut în localitatea Drâmbar-Teleac din judeţul Alba la 30 aprilie 1915, a absolvit şcoala primară în satul natal, apoi Liceul „Mihai Viteazul” Alba Iulia, iar în perioada 1935-1939 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar Sibiu.

În 1939 este trimis ca bursier al Arhiepiscopiei Sibiului la Academia Teologică din Cernăuţi, după care funcţionează ca secretar al Institutului Teologic Universitar Sibiu. În 27 octombrie 1940 se căsătoreşte cu Elvira Moruşca – nepoata episcopului Policarp Moruşca –, având patru copii: Nichifor, Teofil, Mihai Andrei şi Elvira Felicia. La 23 noiembrie 1940, a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Stan, în Capela mitropolitană, pe seama Parohiei Ilimbav, unde a păstorit comunitatea în intervalul 1941-1945, după care a fost transferat din februarie 1946 la Turnişor, instalarea având loc la 3 martie în prezenţa protopopului Mihail Neagu şi a diaconului prof. dr. Nicolae Mladin.

Totuşi comunitatea l-a primit cu rezervă pe noul păstor, aşa cum şi consemnează în Cronica parohială, întrucât turnişorenii erau dezamăgiţi că nu s-a ţinut cont de voia lor de a-l aduce înapoi pe părintele Nicolae Topolog sau de a obţine transferul pentru un alt fiu al satului, Alexandru Sasu, pe atunci preot în Colun, preferând chiar şi numirea definitivă a fostului administrator Ioan Langa.

Considerându-se „cel mai mic între apostoli” în această „împestriţată, adevărată «Galilee a neamurilor», greu de controlat şi de sudat”, părintele Nicolae s-a confruntat de la început cu „o sărăcie şi duhovnicească şi materială a parohiei ca după război”.

La aceasta s-a adăugat o serie de şapte furturi din biserică, „nemairămânând nici măcar o palmă de pânză”. În contextul noii dinamici demografice şi a stabilirii a încă 1000 de persoane în localitate, noul preot a constatat cu durere că „parohia propriu-zisă a rămas şi de acum înainte tot cum a fost aproape înainte de colonizare – ceilalţi fiind complet străini de biserică în general”.

Chiar şi aşa, nici impresia pe care i-au creat-o locuitorii mai vechi ai Turnişorului nu a fost mai bună, considerându-i „oameni de-o structură sufletească minoră şi cu înclinări spre beţie”, „zdruncinaţi şi neîntăriţi în convingerea religioasă”, situaţie datorată concentrării preoţilor pe situaţia economică a parohiei în detrimentul vieţii duhovniceşti.

În consecinţă şi-a dat interesul să-şi îndeplinească toate îndatoririle, săvârşind cu multă râvnă serviciile divine, trezind „în sufletele credincioşilor sentimentul religios şi i-a apropiat de sfânta biserică” pe păstoriţii săi. A reuşit chiar să le inspire „sentimentul de jertfă pentru lucrul bun în interes bisericesc. Cu jertfa credincioşilor din parohie a realizat lucrarea de mare importanţă pentru biserică, înfrumuseţarea interiorului ei cu strane noi din stejar […] A închis cu uşi tinda bisericii şi a mozaicat-o, dându-i înfăţişare plăcută”.

Părintele Nichifor Todor a fost numit protopop între 1 ianuarie 1951 şi 1 martie 1954, când, în urma unui joc de culise se retrage, fiind numit în locul său preotul Aurel Radu. Tot începând cu 1 martie 1954, figura ca preot II la Parohia Sibiu-Cibin, iar din iunie acelaşi an este transferat ca preot II la Parohia Sibiu-Iosefin, dar slujbele le săvârşeşte în continuare în Turnişor.

Abia din iunie 1955 este transferat cu adevărat la Parohia Sibiu - Trei Stejari, unde se va face remarcat printr-o intensă activitate pastorală şi misionară. Totuşi a continuat să locuiască în casa parohială cu noul preot până în octombrie 1955.

Părintele Laurean Neagu

Cel de-al unsprezecelea paroh al comunităţii din Turnişor a fost părintele Laurean Neagu, care a păstorit între 6 iunie 1955 şi 1 noiembrie 1973 (18 ani şi 5 luni). Născut în 1905 în satul Stejărişul, a slujit 26 de ani în comuna natală începând cu 1928, după ce parohia fusese vacantă vreme de cinci ani, aşa cum ţine să menţioneze în „Cronica parohială”.

Începând cu 1 noiembrie 1954 a primit numirea pentru Turnişor, dar tergiversarea situaţiei părintelui Todor, a complicat şi mai mult lucrurile, fiind pus în situaţia de sluji împreună cu părintele Ioan Albu de la Parohia Sibiu-Iosefin, unde îndură „multe neajunsuri”.

Între timp are loc numirea preotului Nichifor Todor la Parohia Sibiu - Trei Stejari, dar locuirea timp de câteva luni sub acelaşi acoperiş a celor două familii a contribuit la instalarea unei animozităţi generale între cei doi, cu atât mai mult cu cât părintele Todor nici nu a participat la instalarea noului paroh, nici nu l-a iniţiat în cunoaşterea comunităţii din Turnişor. Singura persoană care l-a ajutat în acest sens a fost crâsnicul David Banciu.

Părintele Laurean a continuat activitatea liturgică formată în parohie, a răspuns cu promptitudine la chemările credincioşilor, a încercat prin scurte pareneze să-i facă pe păstoriţi mai conştienţi de rolul său şi a săvârşit cu regularitate vecerniile din ajunul Duminicilor şi al sărbătorilor, „deşi credincioşii nu veneau la biserică”.

În vederea efectuării unor amenajări la biserică şi cimitir a crescut contribuţia (achitată în general de circa 80 de familii) de la 25 la 31 de lei, confruntându-se cu o scurtă opoziţie a credincioşilor, dar realizările înregistrate la finele anilor ’50 i-au convins pe enoriaşi de bunele lui intenţii.

Împlinind vârsta de 68 de ani, dintre care 45 de activitate pastorală, părintele Laurean Neagu a fost pensionat începând cu data de 1 noiembrie 1973, devenind primul preot pensionat din această parohie. Singurul său regret a fost că nu i s-a îngăduit să săvârşească slujbele din parohia vacantă până la sosirea următorului preot. Contribuţia sa din Cronica parohială şi-o încheie cu aprecierea generală a propriei activităţi „n-am fost pedepsit, dar nici răsplătit, căci îmi face impresie că distincţiile se acordă nu după muncă, ci după simpatie. Dar cu noi «nu călătoreşte nici bogăţia, nici mărirea». Cele realizate de mine la Turnişor sunt lucrări care nu mă vor da uitării, chiar dacă ar voi cineva să fiu uitat” (Cf. Cronica parohială, p. 17f).

Preotul Dionisie Turcu

Cu această convingere, părintele Laurean s-a retras din Turnişor, fiind înlocuit începând cu 1 decembrie 1973 de către preotul Dionisie Turcu, care a păstorit parohia până în 27 septembrie 2001 (27 ani şi 10 luni). Născut în anul 1920, fiul preotului Dionisie Tudor din Ţara Făgăraşului, părintele Dionisie Turcu a fost hirotonit la 6 decembrie 1946 de mitropolitul Nicolae Bălan pe seama Parohiei Tulgheş 13 decembrie 1946-1948, apoi transferat în intervalul 1949-1961 la Dejani, parohie revenită de la greco-catolici, iar între 1961 şi 1973 a activat la Crăciunelu de Jos – Blaj, tot parohie revenită, pe care a părăsit-o cu greu pentru a veni în Turnişor.

Într-o însemnare făcută în cronica parohială la 1 ianuarie 1985, părintele Dionisie Turcu enumeră o serie de lucrări realizate întrucât „casa parohială, curtea şi împrejmuiala lăsau mult de dorit”. Astfel a purces la ridicarea unui gard de piatră cu panouri metalice, cimentând curtea „denivelată şi plină de gropi”, s-a realizat branşarea la reţeaua de apă-canal. De asemenea este săpată o fântână în cimitir. Curtea bisericii a fost şi ea împrejmuită cu gard nou, iar sfântul locaş a fost zugrăvit în exterior de două ori în 10 ani. Se achiziţionează mobilierul pentru altar şi se înlocuiesc stranele vechi cu unele noi din stejar, fiind aduse şi sfeşnicele cele mari, precum şi candelabrele.

Desigur, cea mai notabilă lucrare din acest interval a fost pictarea bisericii în frescă de către Căzilă Valeria, Căzilă Ioan şi fiul lor, Căzilă Ionel. Sfinţirea picturii s-a făcut de către mitropolitul Antonie Plămădeală în prezenţa unui sobor numeros, evocat de către părintele Nichifor Todor: „Ziua de duminica 14 iulie 1985 n-a fost numai o zi cu soare, ci şi o zi mare pentru întreaga obşte românească a Turnişorului. În dimineaţa zilei respective, Înaltpreasfinţitul Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, poposeşte în faţa bisericii «Sf. Nicolae», în dăngătul clopotelor, pentru resfinţirea locaşului de cult. Înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, format din P.C. Păr. vicar în pens. Traian Belaşcu, P.C. Dănilă Luca, protopopul Sibiului, P.C. Prot. Nichifor Todor Sibiu-Treistejari, P.C. Prot. Mircea Creţu – Tălmaciu, P.C. Preot Mircea Leb – Ghijasa de Sus şi parohul bisericii P.C. Prot. Dionisie Turcu, precum şi P.C. arhid. Dumitru Dan, cons. arhiepiscopesc şi P.C. arhid. Ioan Galea, secretar arhiepiscopesc şi P.C. diacon Nichifor Stancu”.

Schimbările survenite pe plan politic după Decembrie 1989 nu au adus modificări importante în activitatea părintelui Turcu care şi-a continuat cu acelaşi sârg misiunea pastorală.

Preotul Ioan Covaci

Foarte activ a fost preotul Ioan Covaci care a păstorit comunitatea din Turnişor între 1 octombrie 2001 şi 30 octombrie 2010 (9 ani şi 1 lună), lui datorându-i-se bună parte din amenajările care se pot observa şi astăzi.

Născut la 5 septembrie 1947 în localitatea Moisei (județul Maramureş), părintele Ioan Covaci a desfăşurat o frumoasă activitate pastorală în parohiile Bulz (Bihor) (1977-1986), Aciliu (1986-1997) şi Avrig-Catedrală (1997-2001). Ajuns în Turnişor şi secondat de epitropul Badiu Aron, noul paroh a continuat lucrarea de ctitor, care îl consacrase deja la Bulz şi Avrig, şi astfel a demarat lucrările de schimbare a acoperişului (ţiglă şi structura de lemn), de refacere a tencuielii exterioare, respectiv de zugrăvire exterioară a lăcaşului de cult.

Cu acest prilej se aduc o serie de îmbunătăţiri turnului clopotniţă. Tot acum s-au efectuat lucrări de introducere a gazului şi a apei în biserică şi curte, iar pentru a spori confortul enoriaşilor au fost instalate două convectoare pe gaz, respectiv dispozitive de aer condiţionat, precum şi staţia de amplificare. De asemenea, noul paroh s-a îngrijit şi de înzestrarea bisericii cu noi obiecte de cult şi veşminte liturgice.

Convins că buna rânduială din biserică trebuie să rezoneze cu organizarea spaţiului exterior lăcaşului de cult, părintele Covaci a desfăşurat lucrări de amenajare şi pavare a platoului din faţa bisericii, realizând aleile de acces de jur împrejurul edificiului şi către anexe. A împrejmuit cu gard de beton hotarul de nord al curţii, realizând şi gardul de fier forjat cu modele religioase spre răsărit. La baza colinei a fost amenajată cu acest prilej şi o mică parcare. Cimitirul a fost şi el prelungit şi îngrădit înspre aeroport. La toate acestea s-au adăugat ridicarea de troiţe pe cuprinsul parohiei şi înfrumuseţarea cu o placă comemorativă a monumentului eroilor căzuţi în timpul celor două conflagraţii mondiale şi la Revoluţia din Decembrie 1989.

O contribuţie deosebită o reprezintă cele două anexe ridicate în curte: o clădire destinată serviciilor de asistenţă socială şi programelor de tip after-school, în care a fost plasată şi o parte din biblioteca parohială, precum şi casa lumânărilor de formă octogonal, înzestrată cu mobilier de inox şi împodobită cu reprezentările celor 12 praznice împărăteşti pe boltă. Cu hotărârea unanimă a consiliului parohial s-a decis vânzarea vechii case parohiale, urmând ca suma obţinută să acopere o mică parte din contravaloarea tuturor acestor lucrări.

În plan pastoral-misionar părintele Ioan Covaci a reactivat comunitatea care trecea prin importante schimbări demografice determinate de dezvoltarea Zonei Industriale de Vest a Sibiului. Pe lângă săvârşirea serviciilor liturgice presupuse de cultul divin public, parohul a făcut o prioritate din recatehizarea enoriaşilor, accentuând temele de morală şi de iniţiere în adevărurile de credinţă.

Părintele Ciprian Vasile Creangă

După pensionarea părintelui Covaci, la 1 decembrie 2010 a fost numit ca paroh Ciprian Vasile Creangă, care a continuat proiectele de natură socială, organizând şcoli de vară pentru dezvoltarea spirituală a copiilor şi a tinerilor din Turnişor. La acestea s-au adăugat lucrări de renovare în interiorul bisericii, pictarea pridvorului şi înfrumuseţarea exteriorului cu un set de mozaicuri. La această lucrare ia parte începând cu 21 noiembrie 2016 şi părintele Radu Gârbacea, în calitate de preot II.