Târnosirea Mănăstirii Dumbrăvioara, din județul Mureș

Mănăstirea Dumbrăvioara, din județul Mureș, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost sfințită de Preasfințitul Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, alături de Preasfințitul Ignatie Mureșanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Spaniei și Portugaliei și un sobor de preoți și diaconi. PS Episcop Andrei a acordat egumenului Teodosie Colceriu distincția „Crucea Eparhială” pentru clerici.

Istoria schitului Dumbrăvioara se leagă de cea a Mănăstirii „Sfântul Proroc Ilie” din Topliţa, schitul având la început destinația de metoc al Mănăstirii Topliţa, conform Episcopiei Covasnei și Harghitei. În anul 1928 patriarhul Miron Cristea înfiinţa mănăstirea pe locul naşterii şi copilăriei sale, în grădina casei părinteşti din cătunul Urseni din Topliţa. A întemeiat o obşte stabilă, în frunte cu arhim. Ştefan Teodorescu. În 1930 Patriarhul Miron a pus şi bazele schitului Dumbrăvioara. În anul 1940, în urma Dictatului de la Viena, Mănăstirea Topliţa a rămas cu un singur călugăr; schitul Dumbrăvioara a rămas în părăsire. În 1952, după naţionalizare, schitul a fost desfiinţat.

Până în anul 1989, Mănăstirea Topliţa a fost condusă de arhiereul Emilian Antal (rudă cu patriarhul Miron), iar din 1971, de către arhimandritul Mihail Goia. În 1993, arhim. Mihail Goia a iniţiat demersurile pentru redobândirea dreptului de proprietate. Cu sprijinul unor mireni, precum Paraschiv Dima şi alţii, s-a reînfiinţat schitul pe vechiul amplasament, cu binecuvântarea Episcopiei de Alba Iulia, păstorită, la acea vreme de PS Episcop Andrei Andreicuţ. Prin înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei, în anul 1994, Mănăstirea Topliţa a trecut sub jurisdicţia acesteia. Schitul Dumbrăvioara, aflându-se în judeţul Mureş, a rămas în continuare sub autoritatea Episcopiei de Alba Iulia. Având în vedere confuzia creată de dubla jurisdicţie asupra schitului, a Mănăstirii Topliţa, subordonată Episcopiei Covasnei şi Harghitei, şi totodată, Episcopiei Alba Iuliei, în 1998, între cele două eparhii s-a semnat un protocol, care prevede subordonarea Schitului Dumbrăvioara aceluiaşi ierarh ca şi Mănăstirea Topliţa, episcopului Covasnei şi Harghitei. Astfel, în prezent, deşi se află pe teritoriul altei eparhii, Mănăstirea Dumbrăvioara se află în ascultarea canonică a Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

La 11 mai 2003, în Duminica Mironosiţelor, ierarhul de la acea vreme, PS Episcop Ioan, înconjurat de un sobor de preoţi, a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică, din zid. Cu această ocazie, PS Episcop Ioan a adus o pietricică din Grădina Ghetsimani, care a fost pictată de maicile de la Centrul Eparhial din Miercurea-Ciuc și care a fost îngropată pe locul construirii viitorului altar. Planul bisericii a fost rânduit de PS Episcop Ioan, fiind conceput în stilul muntenesc al secolului XVI din vremea lui Matei Basarab. Biserica face notă distinctă printre lăcaşurile de cult din Câmpia Transilvaniei, prin turnul decagonal aşezat pe naos, vizibil din interior, şi prin pridvorul cu arce semirotunde sprijinite pe coloane, ca şi prin brâul ornamental ce înconjoară clădirea.

În 2001 s-a făcut studiul de fezabilitate şi s-a alcătuit proiectul, de către arhitectul Iancu Mureşan şi proiectantul Ioan Moldovan, din Târgu Mureş. În 2003 s-a turnat fundaţia din beton armat la o adâncime de 1,30 metri şi o înălţime de 1 metru; în 2004-2005 s-a executat zidăria din cărămidă şi bolţile din beton armat, de către echipa condusă de Tănase German din Ruştior, Bistriţa-Năsăud. În 2006 s-a executat acoperişul: partea de dulgherie de către echipa condusă de Mândru Ion din Sărmaş, Harghita, iar învelitoarea din tablă de cupru de echipa condusă de Pagu Gigel din Miercurea-Ciuc; tot atunci, s-a montat şi crucea în vârful turnului, lucrată de meşterul Ion Bondane din Topliţa. În 2007 s-au realizat tencuielile în interior şi exterior; s-a introdus alimentarea cu curent electric şi sistemul electric al clădirii, prin implicarea lui Ioan Porav din Reghin; s-a turnat şapa din beton în interior, s-a construit Sfânta Masă, placată cu marmură albă, s-au montat policandrele greceşti donate de o familie de credincioşi din Reghin, s-au cumpărat covoarele, lucrate la Gaziantep, în Turcia. Astfel, s-a început slujirea Sfintei Liturghii şi a celorlalte slujbe mănăstireşti. În 2008 s-au construit scările din beton armat, placate cu piatră naturală, s-a realizat trotuarul din jurul bisericii, placat cu piatră naturală. Pentru Sfântul Altar, s-au cumpărat obiecte noi de cult: Evanghelie, Sfinte Vase, Chivot, sfeşnice, cruci cu postament, cruce de binecuvântare, cădelniţă şi altele, precum şi veşminte liturgice, din donaţiile credincioşilor. În 2009, s-a montat iconostasul, lucrat în lemn de stejar de echipa condusă de sculptorul Mircea Vasile din Sighetu-Marmaţiei. Printre ctitori se află familia Rodica şi Emil Farago din Reghin, familia Rodica şi Emil Moldovan din Ruşii - Munţi, familia Mariana şi Sever Ormenişan din Bărdeşti - Târgu Mureş, familia Alina şi Cristi Oprea din Târgu Mureş, familia Maria şi Ioan Porav din Reghin, Ana Chirteş din Târgu Mureş, familia Maria şi Ioan Vultur din Târgu Mureş şi mulţi alţii. Icoanele pentru iconostas sunt lucrate de maicile de la Mănăstirea Izvorul Mureşului.

Obștea s-a îngrijit şi de întreţinerea şi îmbunătăţirea celorlalte clădiri: corpul de chilii, biserica din lemn, paraclisul de iarnă, casa gospodăriei; s-a construit gardul împrejmuitor din scândură, cu o lungime de aproximativ 1 kilometru, s-a utilat bucătăria, s-a amenajat trapeza şi alte lucrări de zi cu zi. Slujbele bisericeşti se desfăşoară după rânduiala mănăstirească: se săvârşesc zilnic cele şapte Laude, iar Sfânta Liturghie se oficiază duminica şi în zilele de sărbătoare. De asemenea, se oficiază Taina Sfântului Maslu, o dată pe săptămână, conform Episcopiei Covasnei și Harghitei.