Târnosiri şi slujiri arhiereşti în Transilvania

În Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, mai multe locaşe de cult din Transilvania au fost târnosite. Ierarhii au apreciat efortul comunităţilor de a ridica noi lăcaşe de cult sau de repara unele biserici şi au oferit distincţii preoţilor şi credincioşilor implicaţi.

În Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a săvârşit slujba de târnosire a bisericii cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din localitatea Valea Dobrii, Protopopiatul Câmpeni. La Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată într-un altar special amenajat, a luat parte o mulțime de credincioși. La finalul slujbei, ierarhul l-a hirotesit pe parohul Vasile Bora iconom-stavrofor, iar binefăcătorilor sfântului locaş de închinare le-a acordat Diplome de aleasă cinstire. Parohia Valea Dobrii s-a înfiinţat în toamna anului 2004, iar după doi ani s-a început zidirea bisericii. De praznicul Naşterii Domnului din anul 2010, s-a săvârşit prima Sfânta Liturghie în acest edificiu.

Târnosirea bisericii din Parohia Lazuri

În duminica dinaintea Înăl­țării Sfintei Cruci, credincioșii Parohiei Lazuri, din Protopopiatul Şimleu Silvaniei, au îmbrăcat haine de sărbătoare, cu ocazia târnosirii Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de către Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului. După sfințirea locașului de cult, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în vecinătatea bisericii, fiind înconjurat de un ales sobor de preoți, în frunte cu Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei. La finalul slujbei, PS Episcop Petroniu a acordat parohului Radu Ember distincția de iconom stavrofor, în semn de apreciere a activității rodnice în cadrul parohiei. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere membrilor Consiliului Parohial, personalului auxiliar bisericesc și tuturor persoanelor care s-au evidențiat în mod special pe parcursul efectuării lucrărilor la locașul de cult. Din punct de vedere geografic, satul Lazuri este situat în partea de Nord-Vest a județului Sălaj, pe dealurile nordice care coboară în prelungirea Munților Plopișului, la o altitudine de aproximativ 245 metri. Localitatea Lazuri este atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1481. Puținii locuitori ai satului au înălțat o biserică de lemn pe la începutul secolului al XVIII-lea. Singurele detalii despre vechea biserică de lemn apar la Leontin Ghergariu (1897-1980), profesor, ziarist și cercetător în domeniul istoric, lingvistic, etnografic și folcloric, care în lucrarea sa „Biserici de lemn din Sălaj”, spunea despre biserica satului: „biserica în deal. Brâu frumos de jur împrejur. Pridvor frumos lucrat. Ușa de intrare frumoasă. Lângă ea cioplit anul 1776. Biserica a fost zugrăvită înăuntru”. Același autor mai consemna despre locașul de închinare că avea „plan dreptunghiular, cu absidă cu cinci laturi, decroșată, cu pridvor pe latura de sud în lungul pronaosului și naosului”, turnul având „coif piramidal, zvelt, galerii cu arcade”. Ajungând într-un stadiu avansat de degradare, s-a hotărât construirea unei noi biserici de zid, pe un nou loc. Astfel, vechea biserică de lemn a fost demontată și din bârnele de stejar s-a confecționat actualul iconostas al bisericii de zid, în anul 1948, de către „Pop Ioan, Tâmplar de artă Bisericească cu calfa Ardelean Coriolan, din Șimleul Silvaniei”, cum este consemnat pe reversul unei icoane a iconostasului.

Piatra de temelie a bisericii de zid a fost sfințită în anul 1940, în timpul parohului Nicolae Sabău, arhitect fiind ales Letai Ludovic, din Aleșd. Biserica este construită din piatră până la nivelul inferior al geamurilor, în continuare fiind zidită din cărămidă. Inițial, biserica a fost acoperită cu țiglă, însă, din cauza deteriorării acesteia, a fost înlocuită în anul 1968, cu tablă galvanizată. În anul 1990 s-a tencuit exteriorul în terasit și s-au executat lucrări de reparații exterioare.

Între anii 2008-2013, în interior, biserica a fost tencuită și pictată în tehnica frescă, s-au montat geamurile și ușile de acces, pardoseala a fost îmbrăcată cu parchet de stejar masiv, au fost achiziționate covoarele, a fost montat sistemul de încălzire cu panouri iradiante, s-a refăcut integral instalația electrică și s-a introdus curentul trifazic, s-au montat candelabrele și aplicele, iar Sfânta Masă și Proscomidiarul au fost placate cu marmură. În exterior, locaşul de cult a fost vopsit cu vopsea teflonată, s-au reparat și vopsit acoperișul și crucea de pe turlă, a fost amenajată curtea locașului de cult, în jurul bisericii s-a amenajat un trotuar și s-au construit gardul și poarta de acces, din fier forjat. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.

Sărbătoarea de la Ţebea, Hunedoara

Preasfințitul Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei, s-a aflat în mijlocul comunității parohiale „Adormirea Maicii Domului” din Țebea, Protopopiatul Brad, unde a participat la „Sărbătorile naționale” prilejuite de comemorarea trecerii la cele veșnice a eroului național Avram Iancu. Manifestările au debutat cu săvârșirea de către PS Episcop Gurie a Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a Parohiei Țebea, alături de un sobor de preoți și diaconi. A urmat slujba Parastasului la mormântul lui Avram Iancu, săvârșită de către ierarh alături de soborul slujitor și în prezența a numeroşi credincioși.

În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, PS Episcop Gurie le-a vorbit credincioșilor prezenți despre demnitatea de a fi erou, „specificul eroilor neamului nostru românesc fiind acela că ei și-au asumat Crucea lui Hristos în apărarea credinței noastre strămoșești, a neamului și a valorilor culturale românești. Eroul reprezintă simbioza între slujirea neamului și a valorilor tradiționale și slujirea Bisericii lui Hristos, în conștiința de veacuri a poporului român Biserica și neamul confundându-se în aceeași comunitate în Hristos”. Manifestările „Sărbătorilor naționale” de la Țebea au continuat apoi cu depunerea de coroane la mormântul lui Avram Iancu și cu un festival de muzică populară.

Târnosirea bisericii din Poiana Botizii

Duminică, 11 septembrie, Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereul-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat slujba de sfinţire a bisericii din Parohia Poiana Botizei, Protopopiatul Lăpuş.

Biserica veche, monument istoric care datează din 1821 nu mai făcea faţă numărului de credincioşi, fiind neîncăpătoare şi şubredă, astfel, credincioşii din Poiana Botizii s-au hotărât să-şi ridice biserică nouă, tot din lemn, în stil maramureşean. Acest lucru a fost posibil datorită înfiinţării parohiei în anul 2000, până atunci Poiana Botizii fiind filie a Parohiei Băiuţ. Piatra de temelie a noii biserici a fost pusă în 26 iunie 2011 de către PS Iustin Sigheteanul. Biserica a primit hramurile „Naşterea Maicii Domnului" şi „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul”, în „Anul omagial al Sfântului Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti” în Patriarhia Română. Ridicarea bisericii din Poiana Botizii a fost posibilă prin implicarea consilierilor parohiali, a credincioşilor şi a fiilor satului precum şi a binefăcătorilor.

A urmat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie oficiată de PS Iustin Sigheteanul şi un sobor de 25 de preoţi slujitori. Ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat pericopa evanghelică a Duminicii dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, vorbind despre „Crucea pe care o poartă oamenii şi pe care o purtăm fiecare dintre noi”. Preoţii care s-au implicat în construirea bisericii au primit distincţia de iconom, cu dreptul de a purta brâu roşu.

Membrii Consiliului Parohial şi binefăcătorii au primit Diplome de vrednicie.

Sâmbătă, 10 septembrie, PS Iustin Sigheteanul a oficiat slujba de târnosire a bisericii din Suciu de Sus, construită între 1879-1886 şi târnosită prima dată în 12 septembrie 1886, când a primit hramul „Sfinţii Trei Ierarhi”. Din biserica veche au rămas doar zidurile, iar întreaga biserică a suferit un amplu proces de renovare şi modernizare în ultimii 16 ani. Astfel, s-au refăcut bolţile şi balcoanele, s-au tencuit din nou pereţii, s-au schimbat geamurile, s-a făcut instalaţie de încălzire centrală. S-a pictat în tehnica frescă, între 2001-2007, s-a confecţionat un iconostas nou, din lemn de stejar sculptat, i s-au pictat icoanele aferente, s-a înlocuit în întregime pardoseala. Lucrările au continuat şi după 2008, perioadă în care a fost renovat exteriorul bisericii, s-a schimbat acoperişul, s-au anvelopat pereţii şi s-a aplicat tencuială ornamentală, s-au modificat şi pictat cele două pridvoare, s-a amenajat curtea bisericii şi s-a împrejmuit cu gard nou, iar în interior au avut loc lucrări de reorganizare a Sfântului Altar. Lucrările au fost făcute cu sprijinul Consiliului Parohial şi contribuţia credincioşilor.

La resfinţirea sfântului locaş din 2 septembrie 2007, biserica a primit şi hramul „Naşterea Maicii Domnului”, iar cu ocazia târnosirii de sâmbătă, 10 septembrie, bisericii i-a fost dat şi al treilea hram, „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul”. Sfânta Liturghie a fost oficiată de ierarh în pridvorul lateral al bisericii, în prezenţa unei mulţimi de credincioşi, mulţi veniţi din satele învecinate ale Ţării Lăpuşului şi din Bistriţa-Năsăud.

În cuvântul de învăţătură, PS Iustin Sigheteanul s-a referit la misiunea preotului şi a adus un elogiu vrednicului de pomenire preot martir Florea Mureşan, fost protopop al Clujului, trimis forţat ca paroh în Suciu de Sus, unde a construit o mănăstire, distrusă de comunişti şi refăcută la începutul anilor ‘90 de Arhimandritul Gavriil Burzo, fiu al satului, fost preot paroh în Suciu de Sus. Părintele Florea Mureşan a murit în 1961 în temniţa de la Aiud. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de diac. drd. Adrian Dobreanu.

Preotul stavrofor Eugen Burzo a primit din partea PS Iustin Sigheteanul o cruce pectorală şi bederniţa, iar preotul slujitor Ioan Puicar a primit titlul de sachelar şi dreptul de purta brâu albastru.