Volum de studii despre interpretarea biblică, apărut la Sibiu

Sub egida editurilor „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului şi „Presa Universitară Clujeană”, a apărut recent volumul de studii „Interpretarea biblică între Biserică şi Universitate”. Volumul este editat de Centrul de Cercetare Ecumenică al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu şi apare în colecţia Studia Oecumenica, coordonată de pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel.

Cel de-al zecelea volum al colecţiei „Studia Oecumenica” este editat de dr. Alexandru Ioniţă, cercetător în cadrul Centrului de Cercetare Ecumenică din Sibiu şi adună 18 studii de specialitate, scrise de profesori de teologie şi cercetători din domeniul hermeneuticii biblice din ţară şi din străinătate. Volumul apărut la Sibiu este intitulat „Interpretarea Biblică între Biserică şi Universitate: perspective interconfesionale” şi este primul dedicat studiilor biblice în Colecţia Oecumenica de la Centrul de Cercetare Ecumenică.

Lucrarea este inedită şi prin abordarea interconfesională, autorii studiilor provenind din cinci confesiuni creştine: ortodoxă, catolică, evanghelic-luterană, baptistă şi penticostală. Aceşti cercetători au contribuit prin lucrările lor la evidenţierea locului primordial pe care îl au Sfintele Scripturi în viaţa creştină, fie în context academic sau duhovnicesc.

„Toți autorii au fost confruntați cu provocarea legată de interpretarea biblică şi locul ei între Biserică şi Universitate, sau locul exegetului între amvon şi catedră. Subiectul s-a dovedit foarte incitant mai ales pentru autorii ortodocşi, deoarece tradiția universitară în țările ortodoxe este încă foarte tânără, în timp ce studiile biblice în Vestul Europei au deja o istorie ce nu poate şi nu are rost să fie repetată în Răsărit. Astfel, exegetul răsăritean, după o istorie lungă de secole – în care accesul la literatură şi cunoaştere în general a fost limitat în perioada ocupației otomane şi apoi în perioada comunistă – este astăzi pus în situația dificilă de a-şi găsi un mod de lucru specific, de a-şi redescoperi identitatea în contextul comunicării atât de facile şi al interferențelor inevitabile cu celălalt. Dacă în Vest s-au folosit deja nenumărate metode de interpretare biblică, fără să fi atins una care să mulțumească pe toți, mai ales mediile bisericeşti, în Răsărit abia se caută metoda cea mai potrivită de interpretare a Scripturii. Dacă ne permitem să generalizăm, este evident că, pe de o parte, s-a pus accent pe capacitatea critică, istorică şi filologică a exegetului, separate de responsabilitatea bisericească față de conținutul şi mesajul textelor, iar pe de altă parte s-a ținut la un ataşament profund față de texte şi interpretarea lor patristică şi spirituală”, spune editorul acestui volum, dr. Alexandru Ioniţă în Cuvânt Înainte.

Metode şi interferenţe

Lucrările autorilor din acest volum de studii sunt organizate în trei capitole. Primul capitol, intitulat „Metode şi interferenţe în studiile biblice” adună studii care abordează problema influenţelor existente în secolul al XX-lea, precum şi receptarea mesajului biblic într-o lume secularizată, unde Biserica are un rol extrem de important în aducerea Cuvântului evanghelic în sufletele oamenilor.
Nu lipsesc din acest capitol nici studii legate de metodele de interpretare biblică consacrate atât în mediul apusean cât şi în cel răsăritean, autorii analizând în mod critic aceste metode, precum şi „intenţia de a identifica o autonomie a ermineuticii ortodoxe” (p. 10).

Miezul lucrării este cel de-al doilea capitol, numit „Biblie şi Liturghie”. În această parte a volumului, autorii îşi prezintă academic rodul unui dialog între ei, rezultatele unui demers de comunicare interconfesională facilitată de Asociaţia „Dia.Logos”. În cadrul discuţiilor, autorii au ajuns la concluzia că interpretarea biblică actuală trebuie să se bazeze pe studiul aprofundat al textelor liturgice şi omiletice, ca surse fundamentale patristice în hermeneutica biblică actuală.

„Consider că acest capitol este valoros şi pentru faptul că trei autori au lucrat pe acelaşi text biblic din mai multe perspective liturgice, dintre care nu trebuia să lipsească abordarea omiletică. Fără îndoială că acestea, precum şi studiile legate de interpretarea imnului biblic Magnificat în imnografia bizantină, ori cel despre tipologia vetero-testamentară în canoanele lui Romanos sau Andrei Cretanul, vor fi modele pentru alte studii atât de necesare în domeniul interpretării liturgice a Scripturilor”, spune dr. Alexandru Ioniţă (p. 11).

Ultimul capitol este intitulat „Noi orizonturi”. Aşa cum sugerează şi titlul, această parte a volumului oferă cititorilor posibilitatea de a cunoaşte noi metode de interpretare biblică, mai puţin cunoscute în spaţiul teologic şi academic românesc. Amintim aici conceptul gadamerian de experienţă estetică şi interpretarea semiotică.

Sfintele Scripturile în mediul academic

Adresat publicului românesc, volumul „Interpretarea Biblică între Biserică şi Universitate: perspective interconfesionale” are la origine o ediţie din 2014 a „Review of Ecumenical Studies”, publicaţie internaţională a Centrului de Cercetare Ecumenică din Sibiu. Pentru că textele din această publicaţie sunt disponibile în limbile engleză şi germană, din acea ediţie au fost traduse în limba română opt studii scrise de teologi din străinătate, la care s-au adăugat 10 studii pentru a oferi publicului românesc o lucrare realizată din perspectivă interconfesională, a legăturii dintre Biserică şi Universitate în domeniul interpretării biblice din zilele noastre.

Dintre studiile acestui volum menţionăm: „Biblia între catedră şi amvon. Responsabilitatea Bisericii în noul context social şi academic” (Sorin Sabou), „Metoda istorico-critică a interpretării Bibliei. O apreciere critică” (Hans Klein), „Relatările despre creaţie în teologia vestică şi cea ortodoxă greacă a secolului al XX” (Alexandra Palantza), „Ioan 1, 1-44 în omilia lui Lazăr a episcopului Vasile al Seleuciei” (Radu Gârbacea), „Imnul biblic Magnificat (Luca 1, 46-55) în liturghia bizantină şi câteva comentarii ortodoxe” (Éliane Poirot), „Conceptul gadamerian de experienţă estetică: o posibilitate pentru teologia biblică ortodoxă” (Zdenko Š. Širka), „Ermineutica ortodoxă: identitatea ei în raport cu metoda istorico-critică” (Konstantinos Nikolakopoulos).
„Am spus că seria Studia Oecumenica este dedicată publicului românesc prin traduceri şi studii în limba română şi pentru că România este țara multiplelor interferențe. Se află la marginea Europei, sau a latinității, dar în acelaşi timp şi la marginea culturii bizantine, iar pe deasupra între cele două tradiții, rusă şi greacă. Acest context oferă acestui spațiu dificultatea poziționării față de celălalt, dar în acelaşi timp avantajul înțelegerii celuilalt mult mai bine decât dacă nu i-ar fi fost dat să trăiască această răscruce. Contextului acestuia i se datorează şi faptul că la invitația făcută la volum au răspuns autori din confesiuni creştine reprezentative din țară. Iar aici trebuie să menționez încă un lucru legat de specificul spațiului românesc. Există de zece ani o Uniune a Bibliştilor din România, care organizează anual un simpozion la Sibiu, la care participă biblişti din toate confesiunile țării, majoritatea autorilor acestui volum fiind membrii acestei asociații”, concluzionează Alexandru Ioniţă în Cuvânt Înainte (p. 12).