„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Volum dedicat Episcopului Nicolae Ivan, la Editura „Renaşterea”
Volumul „Episcopul Nicolae Ivan 1855-1936, ctitorul reînviatei Eparhii a Vadului, Feleacului și Clujului. Studii și documente” a fost reeditat de Editura „Renaşterea” cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire Episcop Nicolae Ivan.
Volumul „Episcopul Nicolae Ivan 1855-1936, ctitorul reînviatei Eparhii a Vadului, Feleacului și Clujului. Studii și documente” are în cuprinsul său un cuvânt înainte semnat de Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, urmat de o notă asupra ediţiei semnată de pr. Iustin Tira care a îngrijit această reeditare. Urmează textele care au format prima ediţie, cu o prefaţă semnată de Arhiepiscopul Teofil Herineanu, structurate pe mai multe părţi precum: „Viaţa şi activitatea Episcopului Nicolae Ivan”, „Episcopul Nicolae Ivan. Documente”, „Imagini şi documente”.
În „Notă asupra ediţiei”, pr. Iustin Tira a arătat că lucrarea a fost tipărită prima dată acum 30 de ani, în Editura Arhiepiscopiei Clujului, într-un tiraj de doar 1000 de exemplare, fiind alcătuită de preotul profesor Nicolae Vasiu, fost protopop al Clujului, şi preotul profesor Ioan Bunea. Pentru că această carte a fost tot mai căutată, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei a hotărât retipărirea Monografiei, într-un tiraj potrivit şi în condiţii tipografice moderne, arată pr. Iustin Tira: „Cea de a doua raţiune a fost dorinţa Chiriarhului nostru de a marca împlinirea a 80 de ani de la trecerea în veşnicie a ctitorului eparhiei Clujului printr-un act pe care-l merită cu prisosinţă episcopul Nicolae Ivan. Autorii monografiei l-au cunoscut îndeaproape pe episcopul Nicolae Ivan. Amândoi au fost hirotoniţi preoţi şi numiţi în posturi importante ale eparhiei de către acelaşi ilustru ierarh: părintele Nicolae Vasiu în postul de protopop al Clujului, în anul 1925, iar părintele Ioan Bunea în postul de paroh în Năsăud şi profesor de religie la Liceul grăniceresc «George Coşbuc», din acelaşi oraş, în anul 1933”.
Astfel, cea de a doua ediţie reproduce textul primei ediţii, fiind adăugate imaginile scanate ale unor documente din cuprinsul lucrării. Volumul a apărut cu implicarea pr. Cătălin Pălimaru, directorul Editurii „Renaşterea”, a Nicoletei Pălimaru, care a făcut prima corectură, şi a Deliei Kerekes, care a făcut tehnoredactarea.
Datoria de a-i preţui pe înaintaşi
În cuvântul înainte intitulat „Omul providenţial pentru Eparhia Vadului, Feleacului şi Clujului”, Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, a arătat că „Viaţa spirituală şi edilitară a Arhiepiscopiei Clujului este marcată de misiunea extraordinară a acestui om trimis de Dumnezeu după Marea Unire. Catedrala Mitropolitană a fost ridicată de el, reşedinţa Arhiepiscopală a fost procurată de el, Facultatea de Teologie a fost înfiinţată de el, biserica Sfântul Nicolae a fost ctitorită de el, foaia eparhială «Renaşterea» a fost întemeiată de el şi multe mănăstiri şi biserici îşi au obârşia pe vremea lui. Ce să mai spunem de spiritul gospodăresc ce l-a caracterizat, de baza materială pe care ne-a lăsat-o şi de multe altele?”.
IPS Mitropolit Andrei atrage atenţia că „mai ales într-o lume marcată de spiritul secularizării (...) noi n-avem voie să-l uităm. Nu ne lasă sufletul şi, apoi, nu uităm de sfatul Sfântului Apostol Pavel: «Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa» (Evrei 13, 7). Este o mare virtute recunoştinţa. Ne zice acelaşi Apostol «să fim mulţumitori» (Evrei 12, 28), pentru că nerecunoştinţa îl caracterizează pe omul ingrat, care crede că lumea începe şi se sfârşeşte cu el”.
Astfel, ierarhul subliniază importanţa slăvirii înaintaşilor: „În ceea ce ne priveşte, nu dorim ca înaintaşii noştri să fie trecuţi în uitare, pentru că efectiv aşa ne spune sufletul. Dacă noi vom tăcea, referitor la realizările episcopului Nicolae Ivan, «pietrele vor striga» (Luca 19, 40), mai ales cele din zidurile Catedralei din Cluj. La tot pasul şi în tot locul din Eparhia noastră ne izbim de realizările acestui mare ctitor”.
IPS Mitropolit Andrei aminteşte în cuvântul înainte faptul că monografia a fost editată prima dată cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la mutarea în eternitate a Episcopului Nicolae Ivan. „Atunci monografia se tipărea cu binecuvântarea Arhiepiscopului Teofil, ostenindu-se cu alcătuirea ei fostul protopop al Clujului, Nicolae Vasiu, şi Părintele Profesor Ioan Bunea. Se mai adăugau materialele alcătuite de către IPS Arhiepiscop Justinian Chira, pe atunci Episcop Vicar la Cluj, Părintele Profesor Dr. Isidor Todoran şi Părintele Profesor Dr. Ioan Zăgrean. Din colegiul de redacţie mai făceau parte Pr. Simion Coman, Pr. Octavian Picu, Pr. Conf. Dr. Ioan Bizău şi Părintele Vicar Iustin Tira”.
Clujul, marcat de Episcopul Nicolae Ivan
De asemenea, IPS Mitropolit Andrei aminteşte vocaţia remarcabilă de ctitor a episcopului: „Când a venit în Cluj, Episcopul Nicolae Ivan avea 66 de ani şi o experienţă imensă. Misiunea desfăşurată la Sibiu, inclusiv cea de la ridicarea Catedralei, la Alba Iulia, la Aiud, la Orăştie, îl recomanda ca cel mai potrivit reîntemeietor de eparhie. Şi încrederea pe care lumea şi-a pus-o în el s-a dovedit de bun augur. Înainte de Marea Unire, ortodocşii din Cluj aveau o singură bisericuţă, Sfânta Treime, în afara zidurilor cetăţii. Aici a şi fost întronizat, bisericuţa Sfânta Treime fiind catedrala oraşului până când s-a construit actuala Catedrală. Erau ani de revigorare spirituală şi naţională, Universitatea devenind românească, în faţa Catedralei construindu-se Teatrul Naţional şi Opera, la care se adăugau și multe alte instituţii de mare importanţă pentru cultura românească. Aşa cum se vede şi din monografie, Monarhia şi Guvernul erau foarte receptive la toate aceste ctitorii. Iar Universitatea, numită o vreme Ferdinand I, a adunat în Cluj crema intelectualităţii româneşti”.
IPS Mitropolit Andrei a subliniat faptul că oraşul Cluj „a fost marcat de personalitatea lui. Şi, actualmente, cu îngăduinţa lui Dumnezeu orașul este în mare procent românesc şi ortodox.
Episcopul Nicolae Ivan a fost înmormântat în necropola de sub altarul Catedralei unde, alături, îşi dorm somnul de veci Arhiepiscopul Teofil şi Mitropolitul Bartolomeu. Arhiepiscopul Teofil, omul rugăciunii şi al milosteniei, iar Mitropolitul Bartolomeu, vajnic om de cultură, care s-a împotrivit unui sistem ateu, făcând ani grei de temniţă. Ca semn al deosebitei preţuiri ce i-o purtăm, minunatul complex studenţesc pe care l-am ridicat şi-n mijlocul căruia tronează o Facultate de Teologie Ortodoxă modernă, l-am denumit «Campusul Universitar Nicolae Ivan». Iar paraclisul generos din Facultate are hramul Sfântul Ierarh Nicolae. I-a fost greu Episcopului Nicolae Ivan. Nu ne este uşor nici nouă, dar privind la el cu luare aminte, ne încurajăm. Pentru că şi el s-a uitat cu nădejde la înaintaşii lui şi, mai ales, la Domnul Hristos care ne zice: «În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea» (Ioan 16, 33). I-a fost greu luând totul de la zero. Domnea însă spiritul euforic de după Marea Unire. Ne este greu şi nouă, dorind să ctitorim atât pe tărâm eclesiastic, cât şi pe tărâm filantropic tot ceea ce lipseşte, dar nu este acelaşi spirit de euforie. Sunt şi acum oameni entuziaşti, însă e prezent şi duhul secularizant al veacului. Nu este prezent numai în Cluj, ci se ivește îndrăzneț peste tot. Or, noi ştim foarte bine ce a însemnat şi ce înseamnă Biserica Ortodoxă: este coloana vertebrală a neamului. Pe aceasta ar vrea vrăjmaşul să o frângă. Însă ea n-o să se frângă pentru că zice Mântuitorul: «Biserica Mea porţile iadului nu o vor birui» (Matei 16, 18). Acum, la 80 de ani de la mutarea la Domnul a Episcopului Nicolae Ivan, privim cu admiraţie şi recunoştinţă la statura-i spirituală imensă şi încercăm să-i păşim pe urme”.