Volum despre Colegiul „Gheorghe Lazăr”, apărut la Sibiu

Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent o amplă lucrare intitulată „Istoria Colegiului Național «Gheorghe Lazăr» din Sibiu. Cartea este elaborată de Cosmin-Crăciun Cruciat și prezintă prețioase informații din trecutul cunoscutului colegiu sibian.

Trecut de cel de-al 325-lea an de exis­tență, Colegiul Na­țio­nal „Gheorghe Lazăr” din Sibiu își păstrează până astăzi prestigiul în rândul ins­tituțiilor de învățământ preuniversitar din Transilvania. Încărcată de ani, instituția sibiană poartă o istorie foarte bogată, legată de trecutul cetății transilvănene și de comunitățile care au viețuit aici de-a lungul vremii. Devenit din 1999 colegiu na­țional, liceul sibian își găsește începuturile în vechea școală catolică (iezuită) înființată la 1692, când funcționa ca un gimnaziu de cinci clase, cu predare în limba latină. De altfel, autorul dedică prima parte a cercetării sale unei „perioade legendare” din viața colegiului sibian, începută în anul înființări și terminată la 1790, an din care provin cele mai vechi documente referitoare la instituția de învățământ. Perioada „legendară” este prezentată detaliat de autor pentru a infirma anumite informații care s-au păstrat în timp despre începuturile colegiului și pentru a le întări pe cele veridice.

Volumul urmărește, apoi, evoluția instituției de învă­țământ în alte patru etape: perioada „latină” (1790-1859), perioada „germană” (1850-1868), perioada „maghiară” (1868-1919) și perioada „română” (1919-prezent).

„De ce o «Istorie» și nu o «Monografie»? Din mai multe motive. Primul ar fi acela că o monografie completă nu poate fi realizată, din cauza dispariției totale a documentelor cu privire la anumiți ani școlari și chiar la perioade mai mari din istoria colegiului. Al doilea, pentru că o monografie, fie ea și incompletă, ar trebui să aibă în vedere prelucrarea și interpretarea tuturor datelor existente de către o echipă pluri-disciplinară. Nu în ultimul rând, pentru că monografiile sunt plictisitoare: conțin prea multe date, cifre, statistici, nume care sunt foarte utile pentru specialiști, dar complet neatractive pentru publicul larg. Istoria, din fericire, sau poate din păcate, reține, în general, lucrurile interesante, iar scopul acestei lucrări este ca ea să poată face cunoscut trecutul Colegiului Național «Gheorghe Lazăr» din Sibiu unui public cât mai variat de cititori”, spune Cosmin-Crăciun Cruciat în introducerea volumului.

Colegiul, „o ființă vie”

Cititorii au posibilitatea să afle din volumul apărut la Editura „Andreiana” lucruri poate neștiute nu doar despre Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”. O prezentare succintă a cetății Sibiului, a dinastiei habsburgice, a iezuiților care au întemeiat instituția și care sunt considerați de autor „geniali și perseverenți”, despre marele Gheorghe Lazăr, patronul colegiului, considerat de Cosmin-Crăciun Cruciat a fi un „erou” cu „meteorică viață”.

Așadar, istoria colegiului nu este scoasă din contextul istorico-politic, cultural, religios și social în care a apărut și s-a dezvoltat.  

„Eu am privit colegiul ca pe o ființă vie, cu un loc în care s-a născut, cu părinți, cu dată de naștere și cu nume, cu mii de inimi care-i bat în piept și de creiere care experimentează în permanență cunoașterea, dar și cu un curs al vieții zbuciumat și, totodată, fascinant, care se întinde pe o perioadă de mai bine de trei sute de ani. Pentru a-i înțelege toate frământările, momentele de cumpănă și transformările dramatice la care a fost supus în anumite epoci, l-am prezentat într-un context mai larg, al cadrului general politic și social din Transilvania și al modului în care autoritățile au înțeles să organizeze învă­țământul în diverse epoci, întrucât școala a urmat - din păcate, dintotdeauna -, în primul rând, interesul statului, și nu pe acela al copilului”, continuă autorul.

Trecut și prezent

Nu doar trecutul și etapele istorice ale dezvoltării colegiului sunt prezentate în acest volum. În ultima parte a lucrării, după ce au parcurs cele patru trepte istorice din viața instituției, cititorii ajung în perioada contemporană, unde libertatea câștigată cu sânge vărsat la evenimentele din 1989 a adus noi transformări colegiului sibian. Autorul prezintă disciplinele, concursurile, rezultatele remarcabile și toate activitățile școlare și extrașcolare care au făcut din vechea școală iezuită un adevărat colegiu național.

Sunt amintiți foști elevi din această perioadă a democrației, care au devenit între timp personalități marcante (poetul Mihai-Radu Vancu, fotbalistul Ioan-Bogdan Mara sau avocatul și procurorul Cristian Mihai Ban). Într-un subcapitol, intitulat sugestiv „Cei 15”, sunt prezentați profesorii care și-au dedicat cel puțin 30 de ani din viața lor activității la catedra colegiului sibian: Johannes Blasz (1790-1826), Ioan Rusu (1862-1892), Livia Rusu (1957-1987), Despina Melecca-Banciu (1958-1989), Ioan Olteanu (1958-1988), Elena Pampu-Buiuc (1958-1990), Cristina Seceleanu (1965-1998), Florina Igrițan (1968-1982). Lucian Samoilă Ciovică (1971-2009), Adriana Pașca (1978-1987 și 1990-2013), Elena Maria Suciu (1980-2018), Dorin Florin Bunău (1984-1998 și 2001-2018), Liana Mihaela Agnola (1986-2018) și Doru Isac (1986-2018).

Volumul conține, în final, un capitol intitulat „Școala Fericirii” unde autorul prezintă câteva dintre ideile care ar putea reforma din temelii învă­țământul românesc, cu exemple din sistemul educațional din Finlanda sau din San Diego, California, SUA.

„Sistemul este construit pe încredere: statul are încredere în profesori, elevii sunt foarte conștienți de cât de bine pregătiți sunt profesorii lor, profesorii îi tratează pe adolescenți ca pe niște adulți. Copiii ajung la un nivel superior de gândire fără o competiție excesivă și fără intervenția părinților. Nimeni nu merge la meditații. Nu există teme pentru acasă. Există un singur test standardizat, «Examenul Național de Înmatriculare», care se organizează la finalul ciclului superior al școlii secundare (echivalentul liceului). Acesta este însă foarte serios (durează timp de trei săptămâni, în jur de 50 de ore) și are implicații importante pentru viitorul elevilor”, spune autorul despre sistemul finlandez.

Cartea se încheie cu un capitol cu „Note, izvoare, bibliografie și webografie” unde cititorii au posibilitatea să cunoască sursele care au stat la baza elaborării acestui volum.