Volum despre Ortodoxia în Occident, apărut la „Renaşterea”

La Editura Renaşterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului a apărut recent volumul „O scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe din Europa Occidentală în secolul XX”, coordonat de Christine Chaillot, cu o traducere din limba engleză de Emil Mărginean.

Ortodoxia, asociată cu spaţiul estic al Europei, a cunoscut, mai ales în secolul XX, o expansiune către vest. Milioane de oameni de confesiune ortodoxă au ajuns în Occident, fapt ce a dus la apariţia nu numai a parohiilor ortodoxe, ci şi la o dezvoltare instituţională a comunităţilor confesionale. În introducere, Christine Chaillot, coordonatoarea volumului „O scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe din Europa Occidentală în secolul XX”, arată că „printre grupurile creștine din Europa se află creștini ortodocși veniți din diferite țări, în special din Europa de Est, ale căror comunități depind de diferite patriarhii și de jurisdicțiile acestora. De fapt, în Occident, în aproape fiecare țară, există adesea mai mulți episcopi ortodocși, care reprezintă diferite patriarhii ortodoxe sau Biserici Ortodoxe autocefale sau autonome, și care formează o multitudine de jurisdicții paralele în afara teritoriilor lor naționale”.

De asemenea, Christine Chaillot subliniază că „în ceea ce privește nou-înființatele co­munități monahale din Europa Occidentală, acestea sunt ata­șate de anumite eparhii «națio­nale» și patriarhii, însă în cele mai multe dintre mănăstirile de călugări și de maici se adună tot mai des călugări și călu­gărițe de diferite origini na­ționale”.

Situaţia actuală a Bisericii Ortodoxe în apus

Cartea coordonată de Christine Chaillot „oferă o introducere în istoria Bisericii Ortodoxe și a diferitelor sale jurisdicții din secolul XX, în Europa Occidentală, țară după țară. Scopul principal al acestor articole este acela de a le permite oamenilor să descopere sau să cunoască mai bine geneza și istoria acestor comu­nități ortodoxe din Europa Occidentală și, de asemenea, să înțeleagă situația de astăzi a Bisericii Ortodoxe dintr-o Europă Occidentală unită și fără frontiere. Nădăjduim ca această carte să fie de folos nu numai la nivelul dialogurilor ecumenice creștine și inter-religioase, dar mai ales pentru ortodocși, cei care adesea ignoră aceste istorii atât de apropiate de noi în timp și spațiu”, arată editorii volumului apărut la Editura Renaşterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

De asemenea, în introducere, Christine Chaillot, menţionează că primele comunități ortodoxe din Europa Occidentală își au originea înainte de secolul XX, şi că istoria comunităților ortodoxe din Europa Occidentală este aproape întotdeauna legată de istoria țărilor de origine ale ortodocșilor. De asemenea, „în secolul XX, importantele răsturnări istorice (începând cu puternica strânsoare a comu­niștilor din 1917, mai întâi în Rusia și apoi în țările vecine, precum și schimbul de populații din 1923 dintre Grecia și Turcia) au determinat emigrarea în masă a ortodocșilor în toată lumea, în special în Europa Occidentală, lucru care a implicat înființarea de noi parohii ortodoxe în diferite perioade de timp. Astfel, în Europa Occidentală se găsesc ortodocși din Rusia și din toate țările Europei de Est, precum și din Orientul Mijlociu. Aceste comunități ortodoxe provin nu numai din emigrări cu caracter politic, ci și din motive economice, după cum vedem în anii 1960-1970, iar după 1990, căderea comunismului din țările Europei Răsăritene a deschis o nouă pagină în istoria migrației orto­docșilor în Europa Occidentală.

Această carte constituie doar o trecere în revistă a istoriei Bisericii Ortodoxe din Europa Occidentală în secolul XX, întrucât este cu neputință să realizăm o expunere detaliată prin doar câteva articole”.

Jurisdicțiile ortodoxe sunt prezentate pornind de la Franța, Marea Britanie și Germania, „care sunt țările cheie pentru înțelegerea istoriei Bisericii Ortodoxe din Europa Occidentală în secolul XX”, urmând apoi ţări precum Austria, Elveția, Italia, Spania, Portugalia, Belgia, Luxemburg și Olanda, Danemarca, Norvegia, Suedia și Finlanda.

Pe lângă migraţii, care au dus la răspândirea ortodoxiei în vest, Christine Chaillot subliniază şi impactul unor personalităţi care au făcut cunoscută ortodoxia: „este bine să amintim de importantul rol pe care anumite persoane l-au avut în desfășurarea istoriei ortodoxiei din Europa Occidentală, episcopi, preoți și, de asemenea, laici, intelectuali sau nu, inclusiv unii convertiți, cum ar fi episcopul Kallistos (Ware) de Diokleia și profesorul Olivier Clément, care s-au ostenit atât de mult pentru a face ortodoxia cunoscută prin numeroasele lor scrieri și conferințe”.

Bogăţia datelor despre ortodoxia apuseană

Coordonatoarea volumului mai arată faptul că în prezent informațiile cu privire la viața ortodoxiei din Europa devin din ce în ce mai accesibile datorită publicării revistelor ortodoxe şi, mai ales, a site-urilor web ortodoxe care se dezvoltă tot mai mult în diferite țări și în diferite limbi şi care sunt prezentate, în parte, şi în acest volum.

„Pentru a consemna într-un mod sistematic istoria de mâine a Bisericii Ortodoxe din Europa, ar fi bine ca fiecare țară să urmeze exemplul Asociației Ortodoxe a Sfântului Nicolae din Mira, fondată în 1980 în Olanda, care publică un raport anual cu toate parohiile ortodoxe din țară”, subliniază Christine Challiot, care mai adaugă că „toate aceste surse de informații nu ar trebui doar să ușureze contactarea diferitelor parohii, ci și înțelegerea dimensiunii istorice a locurilor din Europa Occidentală în care ortodoxia este practicată. Nădăjduiesc că poate crește și posibilitatea de a vizita aceste parohii, fie în propria țară sau în țările vecine sau mai îndepărtate. Acest lucru ar putea permite, de asemenea, orto­docșilor să devină conștienți de existența diferitelor comu­nități ortodoxe nu numai în țara în care trăiesc, ci și în alte țări”.

Christine Chaillot consideră că o mai bună cunoaştere, cât mai obiectivă, a istoriei răspândirii ortodoxiei în vest, ar putea duce şi la o mai bună înţelegere asupra viitorului comunităţilor ortodoxe în această parte a Europei.

Astfel, obiectivul principal în pregătirea acestei cărți, menţionat de coorodonatoare este „ca toți ortodocșii, din toate juris­dicțiile, să poată ajunge să se cunoască mai bine, să conlucreze și să trăiască în desăvârșită unitate și solidaritate”.

La acest volum au contribuit, prin prefețele lor, părintele Boris Bobrinskoy, fost decan al Institutului Ortodox „Sfântul Serghie” din Paris, unul din teologii ortodocşi importanţi, preot în Paris şi protopop al Patriarhiei Ecumenice, episcopi din diferite patriarhii, printre care Mitropolitul Emanuel al Franței (Patriarhia de Constantinopol), Episcopul Luca al Franței și al Europei Occidentale, Episcopul Vasile de Sergievo (Patriarhia Moscovei, Marea Britanie), Epis­copul Kallistos de Diokleia (Patriarhia de Constantinopol, Marea Britanie). De asemenea, coordonatoarea aduce mulţumiri, pentru contrubuţia la volum, şi Mitropolitului Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord (Patriarhia Română), „nașul meu de când am devenit ortodoxă în Paris”.

Cititorii pot afla din acest volum informaţii cu privire la „Biserica Ortodoxă din Franța în secolul XX” - Pr. Jean Roberti; „Biserica Ortodoxă din Insulele Britanice” - Episcop Kallistos (Ware) de Diokleia; „Biserica Ortodoxă din Germania” - Dr. Wassilios Klein; „Biserica Ortodoxă din Austria și Liechtenstein” - Prof. Grigorios Larentzakis; „Biserica Ortodoxă din Elveția” - Noël Ruffieux; „Biserica Ortodoxă din Italia în secolul XX” - Ierom. Ambrose (Cassinasco); „Ortodoxia din Spania” - Christine Chaillot; „Ortodoxia din Portugalia” - Miguel Ferro; „Biserica Ortodoxă din Belgia și Luxemburg” - Pr. Serge Model; „Biserica Ortodoxă din Olanda” - Prof. Joost van Rossum; „Biserica Ortodoxă din Danemarca în secolul XX” - Pr. Paul Sebbelov; „Biserica Ortodoxă din Norvegia modernă” - Thomas Arentzen; „Ortodoxia din Suedia” - Diac. dr. Bengt Hagström; „Istoria Bisericii Ortodoxe din Finlanda în secolul XX” - Conf. Teuvo Laitila.

O ortodoxie unită şi vie, deschisă dialogului

În prefaţa pentru acest volum, Înaltpreasfinţitul Serafim, Arhiepiscopul Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, arată că „articolele adunate de Christine Chaillot în această carte ne ajută să în­țelegem că Biserica Ortodoxă din Occident a devenit o realitate de netăgăduit. Prin implantarea ei la nivel local și prin prezența activă la nivelurile teologice și ecumenice, Biserica Ortodoxă s-a stabilit cu succes în orașele importante din Europa de Vest. Occidentalii care manifestă un interes față de ortodoxie văd în aceasta o mărturie autentică a Bisericii nedespărțite precum și a teologiei și spiritualității Pă­rinților Bisericii din primul mileniu. În Europa Occidentală, Institutul Teologic Ortodox «Sfântul Serghie» din Paris a contribuit la reînnoirea teologiei ortodoxe în secolul XX, iar mănăstirile ortodoxe au dobândit o influență tot mai mare”.

Ierarhul român remarcă o apropiere a occidentalilor faţă de spiritualitatea ortodoxă. Astfel, scrieri importante ale Ortodoxiei şi icoanele ortodoxe sunt studiate de neortodocși, acestea fiind găsite chiar şi în multe biserici occidentale.

De asemenea, având în vedere numeroasele eparhii „naţionale” ortodoxe, „ierarhii ortodocși din Europa Occidentală lucrează la nivel teritorial și colegial pentru organizarea și unificarea acesteia după principiile tradiționale ale Bisericii”, spune IPS Mitropolit Serafim care atrage atenţia asupra unor dificultăți care privesc în special limba liturgică și diferența de mentalități, pe care numai iubirea frățească le poate depăși. „Ceea ce trebuie evitat, cu orice preț, este de a transforma parohia într-o temniță etnică sau culturală și de a refuza primirea persoanelor care provin din alte medii sociale şi culturale. Uneori, atunci când dimensiunea etnică sufocă elementul religios şi spiritual, chiar şi copiii din comunităţile noastre, născuţi într-o cultură care este diferită de cea a părinţilor lor, se simt străini în propria lor parohie. Dacă parohia nu se deschide astfel încât să îi primească cu toate nevoile lor, mai ales în ceea ce priveşte caracterul inteligibil al slujbelor liturgice şi al profundei lor semnificaţii, tinerii se vor distanţa de aceasta, punând astfel în pericol însăşi supravieţuirea parohiei”, spune IPS Mitropolit Serafim, în prefaţa sa la volumul „O scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe din Europa Occidentală în secolul XX”. Ierarhul susţine necesitatea unei mai bune cunoaşteri între comunităţile etnice ortodoxe: „Este absolut esenţial ca preoţii diferitelor jurisdicţii să se întâlnească regulat la nivel local şi să organizeze slujiri comune cu participarea credincioşilor lor. De asemenea, aceştia trebuie să se sfătuiască reciproc cu privire la cateheza copiilor şi trebuie să încurajeze mişcările ortodoxe de tineret care există în unele locuri, însă care trebuie să fie sprijinite mai mult de către parohii”.

IPS Mitropolit Serafim adaugă faptul că ortodoxia poate avea, de asemenea, un impact pozitiv asupra Occidentului contemporan „aducând tradiţia ei spirituală şi mistică, pentru a contrabalansa această atitudine. Putem nădăjdui că ortodocşii care s-au stabilit în Europa Occidentală vor împărtăşi şi vor transmite bogăţia lor spirituală, în parohiile lor şi fiecare în parte”, iar ortodoşii „pot învăţa de la ceilalţi creştini din Apus despre importanţa angajamentului social, adică, ajutorul indispensabil care trebuie acordat semenilor noştri, bărbaţi şi femei, aşa cum ni se recomandă, în special, la Matei 25, 31-40”, astfel încât se poate ajunge la o complementaritate: „angajamentul social creştin trebuie să aibă o dimensiune spirituală şi mistică. Nu doar pâinea cea de toate zilele este cea care trebuie oferită, ci şi hrana duhovnicească şi cerească, care atinge inima omului şi o hrăneşte.

Viaţa creştină profundă este experienţa mistică a liturghiei şi a rugăciunii, care aduce pacea în viaţa credinciosului şi care împacă oamenii cu fraţii şi surorile lor din întreaga omenire şi cu întregul cosmos. O ortodoxie unită şi vie, deschisă dialogului, poate fi o mare binecuvântare pentru Occidentul aflat în căutarea rădăcinilor sale spirituale”.