„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Voluntariat la Grădinița „Lumea copiilor” din Cluj-Napoca
În perioada aprilie-mai, Grădinița „Lumea copiilor” din Cluj-Napoca, unde este director Livia Pojar, a derulat o activitate de voluntariat în cadrul unui proiect educațional umanitar. Grădinița a încheiat un protocolul de colaborare „Dăruim din inimă!”, avizat de Inspectoratul Școlar Județean Cluj, cu Parohia Ortodoxă Română „Nașterea Domnului”, Cluj-Napoca păstorită de preoţii Nicolae Buda și Ciprian Taloș, și cu Fundația Filantropică „Sfânta Irina” din Turda, coordonator preot Florian Șimonca.
Prin proiectul educațional umanitar „Dăruim din inimă!” au beneficiat de sprijin material copiii de la Grădinița Socială cu program normal „Acoperământul Maicii Domnului” și de la Centrul de recuperare psiho-motorie „Sfânta Irina”, precum și vârstnicii asistați social de Fundația Filantropică „Sfânta Irina” din Turda. La aceștia s-au adăugat familiile asistate social de la Parohia „Nașterea Domnului” din Cluj-Napoca.
Ajutorul a constat în oferirea unor alimente neperisabile, dulciuri, îmbrăcăminte și jucării. Coordonatorii de proiect pe unitate, prof. înv. preșcolar Georgeta Plăcintar și Diana Arieșan, împreună cu echipa de proiect, au desfășurat o amplă acțiune de voluntariat, aducând acolo unde era nevoie, alinare, după cum arată în scrisoarea de mulțumire, părintele Florian Șimonca: „Prin asemenea activități, vă faceți apostoli ai lui Hristos, iar Dumnezeu lucrează prin voi. Cu siguranță, toate eforturile depuse vor fi răsplătite și în viața aceasta pământească, precum și în veșnicie. Copiii și bunicii s-au bucurat de daruri și vă doresc tot binele de la Bunul Dumnezeu”.
Scopul acestui proiect umanitar, născut din dorința de a dărui, a fost de a-i apropia pe preşcolari de cei care au nevoie de ajutor și sprijin, copii sau vârstnici.
Roadele sufletești culese au fost bogate, după cum mărturisesc coordonatorii proiectului: „Am învățat că bătrânețea și singurătatea nu sunt niște stigmate, sunt momente de viață, dar pentru unii sunt ca o nedreaptă condamnare, pentru că nimeni nu merită să sufere atât de mult. Am învățat că nimic nu se compară cu zâmbetele de pe chipurile unor copii cu care viața a fost mai dură sau care sunt bolnavi, fără să aibă vreo vină. Oamenii sunt la fel de buni, copiii la fel de frumoși, fie că sunt sănătoși sau nu”.
Despre importanța implicării copiilor în aceste activități de voluntariat, coorodonatorii proiectului adaugă: „Încă de la vârstă fragedă, copiii trebuie puși în diverse situații de viață, implicându-se activ în viața comunității din care fac parte. În acest fel, copiii se vor simți utili dezvoltându-și încrederea și stima de sine. Vor învăța cât de importantă este munca în echipă, dar și sprijinul celor din jur. Iată că cei mici pot realiza lucruri impresionante, această acțiune reușind să-i responsabilizeze, încurajându-i să se implice voluntar, alături de părinții lor, de educatori și în alte proiecte umanitare în sânul comunității din care fac parte”. În acest fel, părinții, educatorii, Biserica, sădesc în sufletele celor mici, milostenia și duioșia și își arată din plin iubirea.