O nouă strategie pentru tinerii postinstituţionalizaţi

În România, aproximativ 55.000 de copii şi tineri se află în sistemul de protecţie a copilului - dintre care 34.000 sunt integraţi în sistemul de tip familial. La împlinirea vârstei de 18 ani, aceşti tineri ies din sistemul de protecţie socială şi rămân fără nici un sprijin. Despre necesitatea unei noi strategii naţionale care să aibă în vedere nevoile acestui grup vulnerabil s-a discutat în cadrul unei dezbateri organizate la Palatul Parlamentului.

Potrivit reprezentanţilor autorităţilor din domeniu, mulţi dintre cei 55.000 de copii şi tineri din sistemul de protecţie a copilului se gândesc cu teamă la momentul în care vor împlini 18 ani. Cei mai mulţi dintre ei ajung la vârsta majoratului fără să fi deprins abilităţi de viaţă independentă şi nu au încredere că îşi vor găsi un loc de muncă prin intermediul căruia să îşi asigure cheltuielile zilnice de bază - masă şi cazare.

Pentru aceşti tineri este nevoie de o nouă strategie naţională, aceasta fiind principala concluzie a unei dezbateri organizate luni, la Palatul Parlamentului, de deputatul Gabriela Podaşcă, împreună cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţiei (ANPDCA) şi cu reprezentanţi ai Consiliului Tinerilor Instituţionalizaţi (CTI), cu susţinerea UNICEF în România. La discuţii au participat reprezentanţi ai autorităţilor din domeniu, ai administraţiei centrale şi locale, ai societăţii civile, parlamentari, relatează Agerpres.

„Avem undeva la 55.000 de copii în sistemul de protecţie, toţi aceştia, la un moment dat, vor împlini vârsta de 18 ani şi vor trebui să facă faţă provocărilor vieţii reale. Dacă facem o analiză a documentelor cu referire la un astfel de grup vulnerabil, vedem că ultima strategie care viza tinerii postinstituţionalizaţi a fost elaborată undeva în 2006-2008”, a declarat Gabriela Podaşcă, care a arătat că speră ca până în 2019, în momentul în care ţara noastră va prelua preşedinţia UE, România să aibă o strategie pentru aceşti tineri, iar până în 2020 să nu mai existe nici un copil în centrele de plasament.

„Propun ca în primul rând să diversificăm şi să extindem aplicarea obligatorie a cursurilor pentru o viaţă independentă, să avem o abordare mult mai eficientă atunci când vorbim despre consilierea profesională şi susţinerea tânărului în găsirea unui loc de muncă (...) să încurajăm susţinerea de către autorităţile locale a cheltuielilor cu chiria pe care le au după ce părăsesc sistemul de protecţie a copilului. (...) Trebuie să ne gândim la aceşti tineri ca şi cum ar fi familia noastră”, a spus deputata.

Ca măsuri concrete, Andreeas Novacovici, preşedinte al Consiliului Tinerilor Insti­tuțio­nalizați, a propus alocarea unor indemnizaţii timp de trei luni de la momentul părăsirii centrului, în cuantum de cel puţin 1.400 de lei, şi oferirea de consiliere vocaţională în vederea integrării în câmpul muncii.

„Colegii noştri au nevoie de sprijin, de o perioadă de adaptare, de integrare atât în câmpul muncii, cât şi în general în societate. (...) Ne dorim ca dintre cei aproape 2.000 de colegi care părăsesc anual centrele de plasament din România să avem colegi care să aibă acces la o locuinţă, să-şi poată asigura cu chirie un loc de muncă şi o familie, pentru că, dintre toate drepturile omului, pentru noi, tinerii instituţionalizaţi, considerăm că dreptul la o familie este imperios”, a arătat Novacovici.

La rândul său, senatorul Vlad Alexandrescu s-a declarat impresionat de lipsa de încredere a acestor copii şi de pesimismul lor privind viitorul care îi aşteaptă.

„O bună parte a sistemului de protecţie socială (...) se află în incapacitate de a oferi tuturor copiilor şi fiecăruia în parte suportul afectiv emoţional de care are nevoie pentru dobândirea deprinderilor de viaţă independentă, pentru performanţă şcolară, precum şi pentru cea mai bună stare de sănătate mintală de care are nevoie fiecare copil”, a spus Alexandrescu.