Tragedia de la Livorno a redeschis rana discriminării

▲ Revendicarea incendiului de la Livorno, în care au murit 4 copii români de etnie rromă, de către o grupare extremistă italiană alimentează un climat de nesiguranţă, indus nu numai etnicilor rromi, ci şi românilor care locuiesc în Italia, atrage atenţia politologul Miruna Căjvăneanu ▲ „Indiferent dacă a fost sau nu o contrafacere, scrisoarea alimentează o stare de rasism colectiv, mediu excelent de afirmare a ambelor extreme, de stânga şi de dreapta, ale eşichierului politic italian“, spune politologul român ▲ Deşi mulţi au suportat pe pielea lor manifestările rasiste, românii întorşi în concediu din Italia sunt de părere că adevărul este „undeva la mijloc“ ▲ „Este de ajuns să vezi un grup de români care beau şi ascultă manele într-un parc din Italia şi o să înţelegi de ce nu suntem priviţi cu respect“, spune Gelu Strugaru, un tânăr care lucrează „la sere“, într-un sătuc de lângă Torino ▲

Luna august sau luna „vacanţei“, cum este considerată această perioadă a anului în ţările vest europene, reprezintă, pentru sute de mii de români care lucrează peste hotare, mult aşteptata întoarcere acasă, întâlniri cu familia, rudele şi prietenii, concedii şi prilej de etalare a prosperităţii câştigate prin noua viaţă. Efervescenţa specifică acestei perioade a anului a intrat deja în obişnuinţa colectivă. Numărul maşinilor cu numere străine creşte simţitor, vânzările comercianţilor de asemenea, petrecerile şi nunţile răsună mai des, iar doamnele trecute binişor de vârsta a doua, care cer încurcate la tarabe o „scheda telefonica reîncărcabilă“, stârnesc zâmbetele şi ironia micilor comercianţi. Toate aceste lucruri fac parte dintr-un tablou devenit obişnuit, după ce, ani de-a rândul, mii şi mii de români au plecat în străinătate în căutarea unui trai mai bun.

De la doliu la rasism

Obişnuitul tablou al lunii august, cu vămi aglomerate şi maşini pline ochi de cadouri pentru cei de acasă, a fost tulburat în acest an de evoluţia periculoasă a unei tragedii ce a avut loc, în noaptea de 10 spre 11 august, în Italia. În acea noapte, patru copii cu vârste cuprinse între 4 şi 10 ani, au murit într-un incendiu izbucnit în baraca în care locuiau.

Micuţii, dintre care doi surdomuţi, făceau parte dintr-o tabără de etnici rromi, de naţionalitate română, situată la periferia oraşului Livorno. Presa italiană a acordat spaţii largi tragediei, subliniind că locuitorii oraşului au fost şocaţi de oribila moarte a celor patru copii, autorităţile au cerut doliu naţional, iar Procuratura a dispus arestarea părinţilor minorilor decedaţi, sub acuzaţia de neglijenţă.

Dar, în timp ce mass media din Peninsulă prezenta imagini cu cetăţeni care ţineau un moment de reculegere în locul în care s-a produs tragedia şi politicienii se acuzau reciproc că nu sunt în stare să gestioneze corespunzător problema imigranţilor, lucrurile au luat o întorsătură brutală. Prin intermediul unei scrisori trimise la redacţia unui cotidian din Livorno, un aşa-numit Grup armat pentru epurare etnică (GAPE) se declara autorul acestei tragedii. „Revendicăm atentatul prin incendiere comis asupra taberei de nomazi din Livorno. Incendiul ar fi trebuit să aibă efecte şi mai devastatoare. Scopul nostru este să-i eliminăm pe numeroşii rromi care circulă pe teritoriul italian. Le acordăm rromilor un termen de 20 de zile, începând cu 25 august, pentru a părăsi teritoriul italian. În caz contrar, în fiecare lună va avea loc un atentat într-o altă tabără, cu consecinţe chiar mai grave decât la Livorno“, avertiza halucinantul mesaj, care a făcut rapid înconjurul Europei.

Consulul României la Milano, Tiberiu Mugurel Dinu, crede însă că revendicarea este de fapt o înscenare, iar gruparea extremistă GAPE nici nu ar exista de fapt. „O grupare extremistă nu ar face o revendicare după atât de mult timp. Eu primesc zilnic articole din presă de această factură, dar este vorba doar de nemulţumirea anumitor cetăţeni italieni faţă de infracţiunile comise de rromii de origine română. Nu cred că există o adevarată ameninţare, ultimatumul anunţat în scrisoarea adresată presei este doar o înscenare. Autorităţile italiene cu care am discutat sunt de aceeaşi părere“, a declarat consulul. Afirmaţia oficialului român a fost susţinută şi de primele concluzii ale anchetei derulate de poliţiştii italieni, care arată că incendiul a fost provocat de un accident, cel mai probabil de o lumânare lăsată aprinsă.

Revendicările şi ameninţările prin scrisori sunt la ordinea zilei în Italia

Scrisoarea de revendicare a incendiului de la Livorno de către o grupare extremistă alimentează un climat de nesiguranţă, indusă nu numai etnicilor rromi, ci şi românilor care locuiesc în Italia, afirmă, într-un articol publicat pe site-ul HotNews, politologul Miruna Căjvăneanu. Politologul român, care locuieşte de mai mulţi ani în Italia, a subliniat faptul că revendicările, ameninţările şi ultimatumurile de tip extremist, făcute prin intermediul scrisorilor trimise la ziare, sunt destul de des întâlnite în această ţară.

În ceea ce priveşte revendicarea de la Livorno, Miruna Căjvăneanu nu exclude implicarea directă a unor cercuri politice în acest caz. „Indiferent dacă a fost sau nu o contrafacere, scrisoarea ar putea fi instrumentată oficial. De ce? Pentru că acest lucru slujeşte perfect politica italiană: justifică întârzierile în adecvarea legislaţiei, acoperă abuzurile autorităţilor şi face audienţă presei. Dar, mai ales, alimentează o stare de rasism colectiv, mediu excelent de afirmare a ambelor extreme, de stânga şi de dreapta, ale eşichierului politic italian“, spune politologul Miruna Căjvăneanu.

Cei mai înverşunaţi rasişti în Italia sunt politicienii şi ziariştii

Terenul rasismului a fost şi este cultivat în Italia în mod deschis şi cvasi oficial, iar protagoniştii principali sunt personaje politice de prim nivel: miniştri, deputaţi, senatori sau primari, spune Maria Căjvăneanu. „Incitările şi campaniile contra rromilor şi străinilor în general sunt la ordinea zilei în politica italiană. În 2001, partidul de extremă dreaptă, Lega Nord, demara o campanie cu un slogan fără echivoc: «semnează şi tu pentru a alunga ţiganii». Şase iniţiatori ai acestei campanii au fost arestaţi atunci sub acuzaţia de incitare la ură şi discriminare rasială. Dar, în apărarea lor a intervenit chiar ministrul Justiţiei din acea perioadă, Roberto Castelli, care a declarat sec: «Arăt solidaritatea mea umană şi politică acelor tineri». Presa italiană face restul, în aşa fel încât, până şi cel mai mic episod de cronică neagră, ce are ca protagonişti rromi sau români, devine subiect de prima pagină“ spune Miruna Căjvăneanu.

Lacunele legislative din Italia generează monştri rasişti

Imediat după moartea celor 4 copii rromi, Comisia Europeană a „certat“ Guvernul italian, acuzat că nu a adecvat legislaţia naţională la cerinţele europene cu privire la minorităţi, în special etnicii rromi. Mustrarea este pe deplin motivată, susţin inclusiv specialiştii italieni, deoarece există diferenţe semnificative între legislaţia europeană cu privire la discriminare şi cea italiană. Laura Lucatello, expertă a Centrului de Studii pentru Imigraţie din Verona, a comparat modelul de integrare englez şi realitatea italiană. „În Anglia, legea este precisă şi pedepseşte sever episoadele de discriminare rasială. Italia, în schimb, este nepregatită să gestioneze din punct de vedere legal şi administrativ afluxul susţinut de etnici rromi“, a subliniat expertul italian.

Lipsa unei politici globale pentru combaterea discriminărilor rasiale împotriva rromilor a fost, de altfel, prima observaţie adusă Italiei de către Comisia Europeană împotriva rasismului şi intoleranţei, încă din Raportul anual din 2001. Totodată, lipsa unei legislaţii care să pedepsească actele de discriminare nu afectează numai populaţia de etnie rromă. „Imigraţia susţinută de rromii proveniţi din România a creat în imaginarul colectiv italian un stereotip: românii sunt identificaţi cu rromii. Perceptia este confirmata cu ocazia multor episoade de rasism care au ca ţintă românii din Italia. Ultimul exemplu în acest sens îl constituie meciul dintre echipele de fotbal Dinamo şi Lazio, în timpul căruia galeria formaţiei italiene îi numea pe cei din galeria echipei româneşti zingari, adică ţigani“, spune politologul Maria Căjvăneanu.

„Este de ajuns să vezi un grup de români care beau şi ascultă manele într-un parc din Italia şi o să înţelegi de ce nu suntem priviţi cu respect“

Deşi mulţi au suportat pe pielea lor manifestările rasiste, românii întorşi în concediu din Italia spun că adevărul este „undeva la mijloc“. „Am urmărit ce s-a întâmplat la Livorno, dar nu cred că a fost vorba de un foc pus de cineva intenţionat. În ceea ce priveşte discriminarea, da, există. Mai greu e la început, după aia te obişnuieşti şi nu te mai consumi atât de tare. Pe undeva îi înţeleg. În afară de patroni, care fac bani pe spatele nostru, italianului de rând nu îi facem nici un bine, pentru că muncim mai mult, mai repede şi mai ieftin decât el. O să îi înţelegem mai bine acuşi, când o să vină şi la noi muncitori din state mai sărace“, spune Ionuţ Timofte, un tânăr de 25 de ani, care lucrează în construcţii în oraşul Torino.

Sunt însă şi români care îi consideră pe conaţionalii lor drept principali responsabili de antipatia cu care îi tratează străinii. „Este de ajuns să vezi un grup de români care beau şi ascultă manele într-un parc din Italia şi o să înţelegi de ce nu suntem priviţi cu respect. Şi la televizor arată multe ştiri cu români care tâlhăresc sau omoară. Nu spun că suntem noi cei mai răi, dar, atât timp cât nu ştim să respectăm măcar regulile elementare de comportament, degeaba ne mai plângem. Eu am noroc că muncesc într-o zonă unde sunt foarte puţini români“, spune Gelu Strugaru, un tânăr care lucrează „la sere“, într-un sătuc de lângă Torino.