Alegerea numelui, numirea ocrotitorului

În zilele noastre, există obiceiul să ne botezăm copiii cu nume care să se deosebească de cele clasice sau cu ale unor actori sau cântăreţi străini. Un lucru este clar: numele sfinţilor nu mai sunt de actualitate. Nu vom arăta bine, ne spunem noi, simandicoşi, în ochii lumii cu un nume precum Nectarie, prăznuit la 9 noiembrie, sau Varvara, cinstită pe 4 decembrie. Acestea sunt considerate nume demodate, care se potriveau în secolele trecute. Sigur, părinţii nu trebuie să se oprească neapărat la aceste nume, însă nu este indicat să excludă numele sfinţilor atunci când îşi botează copiii.

Nume precum Gheorghe, Vasile, Ion sunt astăzi în minoritate. Cum astfel de apelative sunt tot mai rare, în acest ritm o să ajungem să mai auzim nume de sfinţi doar la mănăstire. Din documentele secolelor trecute se poate vedea, după prenumele ce apar în ele, că numele sfinţilor erau purtate. În acestea apar nume de botez precum Zaharia, Gheorghe, Ştefan, Grigorie şi altele asemănătoare. Acum însă trăim nişte vremuri în care numele de origine străină sau cele din diverse mitologii sunt la mare căutare. Dar ceea ce nu realizează părinţii este faptul că dacă îşi numesc copiii Ayan, Cassandra sau Alessia, în nici un caz aceştia nu vor fi mai frumoşi, mai deştepţi sau mai norocoşi decât unii pe care îi cheamă Andrei, Elena sau Maria.

Sfântul după care suntem botezaţi devine ocrotitorul nostru

Trebuie să recunoaştem că alegerea numelui unui nou-născut nu este chiar uşoară, mai ales dacă ţinem cont şi de părerile celorlalţi din familie. Însă există o gamă largă de nume frumoase, pe care le putem da pruncilor, inspirate din Biblie sau, de ce nu, din istoria neamului nostru. În nici un caz nu vom da greş dacă ne numim copiii după Sfinţii Apostoli, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfânta Fecioară Maria sau Sfânta Ana. Iar dacă ne gândim la Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare sau Alexandru Ioan Cuza, care au fost mari personalităţi ale istoriei românilor, care au purtat nume de sfinţi, ar trebui să fie o adevărată mândrie să ne botezăm şi noi astfel odraslele. De asemenea, mai putem îmbrăţişa obiceiul strămoşilor noştri, care îşi botezau copiii cu numele sfântului care se prăznuia în calendarul ortodox, în ziua naşterii pruncului, sau cu al unuia care se sărbătorea în preajma acestei zile. Părinţii ar trebui să fie conştienţi de cât de important este să îşi numească pruncii după sfinţii din calendarul nostru ortodox. Numele unui sfânt, care se dă copilului la Botez, îl face pe noul botezat ucenicul acelui sfânt al cărui nume îl poartă. Prin aceasta, sfântul devine rugător, ajutător şi ocrotitor al copilului creştin înaintea lui Dumnezeu, atât în această viaţă, cât şi după moarte. Un creştin fără nume de sfânt în viaţă rămâne fără protector şi mijlocitor permanent la Dumnezeu. Numele de botez are o deosebită importanţă, deoarece acesta nu mai poate fi schimbat decât la tunderea în călugărie, acolo unde este cazul.

Un singur nume

Un alt obicei al zilelor noastre este acela ca nou-născuţii să primească două sau chiar trei nume. Însă acesta este un obicei de care ar trebui să ne debarasăm. La Botez, fiecare copil ar trebui să primească un singur nume, căci şi omul are o singură naştere şi un singur suflet. Numele de Botez reprezintă sufletul omului unit cu Dumnezeu prin Botez, prin credinţă dreaptă şi fapte bune. Dacă ne respectăm credinţa noastră ortodoxă şi tradiţia românească, în nici un caz nu ar trebui să ne botezăm copiii cu nume de sfinţi catolici, nume de protestanţi, de sectanţi, de artişti sau nume păgâne, luate de la popoarele nebotezate, care nu cred în Hristos. De asemenea, nu este indicat să punem nume de animale, de păsări, de eroi necreştini şi de zei.

Numele de botez nu poate fi schimbat

Ce ne facem însă cu numele pe care romii le dau copiilor? Mă întrebam într-o zi cum ar fi să te prezinţi Frontiera, Vitrina, Trotineta, Cosmos, Piedone sau Paracetamol? Şi credeţi-mă pe cuvânt că aceste nume există cu adevărat. Deşi noi le privim amuzaţi şi uşor intrigaţi, pentru posesorii lor este ceva foarte natural, mai ales că în comunitatea în care trăiesc mulţi au astfel de nume. Însă, în afara comunităţii, e destul de greu pentru un adult să aibă vreo credibilitate în ochii celorlalţi când se prezintă astfel. Părinţii ar trebui să fie conştienţi de faptul că numele cu care îţi botezi copilul rămâne pe viaţă şi el trebuie ales cu responsabilitate şi seriozitate. Ce părinte îşi doreşte ca fiul sau fiica lui să fie, pe parcursul întregii vieţi, ţinta glumelor semenilor, fără ca acesta să aibă vreo vină?

Cine nu are poate să adopte un nume de sfânt

Despre importanţa numelui de botez ne-a spus câteva cuvinte şi pr. Roman Romeo Ene, referent cultural la Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei: "Numele de botez este foarte important. Putem observa lucrul acesta din faptul că s-a rânduit slujbă specială în acest sens: rânduiala în ziua a opta după naştere, când preotul merge la casa unde s-a născut pruncul şi, după rostirea rugăciunii la femeia lăuză, se rosteşte rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele. Imediat după naştere, nou-născutului i se trece în certificatul de naştere prenumele şi i se acordă un cod numeric personal unic. Se poate întâmpla ca numele de botez să difere de prenumele din certificatul de naştere. E bine ca pruncul să poarte un nume de sfânt, iar dacă nu are, să adopte un sfânt ocrotitor. Tot mai puţini copii sunt puşi sub ocrotirea unui sfânt căruia să-i urmeze cu vieţuirea; părinţii nu mai doresc să pună nume populare, ci unice. În zilele noastre, numele alese de părinţi arată dorinţele pe care le au faţă de copilul lor. Numele de botez trebuie ales cu responsabilitate şi seriozitate pentru a conduce şi la legătura cu Dumnezeu, chiar dacă nu de el depinde mântuirea noastră. Există şi practica de a alege câte două sau chiar trei nume. Biserica noastră, prin preoţii ei, ar trebui să se implice mai mult în sfătuirea părinţilor atunci când aceştia vor să-şi "denumească" odraslele cu nume de actori, sportivi sau obiecte. Numele este însăşi personalitatea omului. Lucrurile acestea vi le spune cineva care poartă numele Romeo (după naş) şi care are ca ocrotitor pe Sfântul Roman Melodul (1 octombrie), iar ca mijlocitori pe toţi sfinţii Ortodoxiei, începând cu Maica Domnului, continuând cu Sfinţii Apostoli şi încheind cu ultimul cuvios canonizat".