Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea Războieni la 1900

Mănăstirea Războieni la 1900

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 08 Ianuarie 2011

Era 26 iulie 1476 când armatele Islamului conduse de sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, se întâlneau cu oştile creştine ale Moldovei în frunte cu piosul voievod Ştefan cel Mare pe drumul ce ducea de la Roman spre cetatea de scaun de la Suceava, în dreptul pârâului Valea Albă. Confruntarea a fost sângeroasă, oştile creştine având pierderi grele, mai ales că Moldova fusese atacată de hoardele tătare. Deşi nu câştigase bătălia, voievodul creştin a considerat că acest moment trebuie să rămână în memoria colectivă a moldovenilor. Douăzeci de ani mai târziu, pe osuarul oştenilor căzuţi, domnitorul a ridicat o biserică, care la 8 noiembrie 1496 era sfinţită cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil". După 1734, aceasta a funcţionat ca mănăstire, iar în 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a transformat-o în chinovie de maici. După această dată au fost ridicate chilii, turnul clopotniţă şi stăreţia. În sec. al XIX-lea, biserica a fost reparată, prin adăugarea a două turle, fără legătură cu bolţile iniţiale, un pridvor, iar faţadele au fost tencuite. La începutul sec. al XX-lea, mănăstirea era condusă de arhimandrita Suzana Ştefănescu, sora episcopului Melchisedec al Romanului, şi depindea de Epitropia "Sf. Spiridon" din Iaşi.