Preotul Adam Micluţa din Birtin, judeţul Arad, în ghearele Securităţii comuniste

S-a născut la 1 iulie 1895 în Rişculiţa, judeţul Hunedoara. La vârsta de 17 ani a fost mobilizat în armata austro-ungară, deoarece începuse Primul Război Mondial. În 1918 revine în locurile natale. Din cauza greutăţilor materiale este nevoit să se angajeze, lucrând ca funcţionar la Exploatarea de pădure din Vaţa de Jos, apoi ca „practicant” la Notariatul Cercual din Brad. La 1 noiembrie 1925 este numit subnotar la Notariatul din Mihăileni, judeţul Hunedoara, apoi din 1927 funcţionar la primăriile din Brad, respectiv Zărand.

Cu experienţa acumulată în sistemul funcţionăresc se înscrie la Şcoala superioară de ştiinţe din Bucureşti, unde urmează doar un an. Ulterior, între 1927-1929, urmează cursurile Academiei Teologice „Andreiana” de la Sibiu. La 9 martie 1929 primeşte darul preoţiei din mâinile Mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, pe seama Parohiei Ribicioara de Sus, judeţul Hunedoara. Aici, slujeşte până în aprilie 1931, când este transferat la Parohia Feniş, judeţul Arad, iar mai apoi din aprilie 1949 la Birtin, judeţul Hunedoara.

Înainte de a fi transferat la Birtin, părintele Micluţa s-a confruntat cu autorităţile comuniste. De pildă, în aprilie 1948, un informator zelos al Siguranţei, vigilent faţă de „duşmanul de clasă”, nota cum preotul Micluţa „se manifestă cu diferite ieşiri contra actualului regim şi este duşman al clasei muncitoare; agită populaţia şi provoacă duşmani în rândurile acestora; [...] în special duminica se observă că la locuinţa sa vin diferite persoane din acelea, din comitetul bisericesc, şi unde este posibil să ţină şedinţe cu caracter contrar regimului”.

Despre părintele Micluţa se mai arăta că într-o discuţie l-ar fi lăudat pe papă pentru poziţia anticomunistă sau că nu se află în relaţii bune cu membrii PMR, de unde rezultă că ar avea o „atitudine ostilă faţă de clasa muncitoare”. Mutat la Birtin, părintele Micluţa avea să fie urmărit şi aici. De fapt, suspiciunea care plana asupra sa era mult mai gravă. În urma anchetării unui localnic la Siguranţa din Arad, rezulta că părintele Micluţa ar fi fost implicat în mişcarea de rezistenţă anticomunistă „Haiducii lui Avram Iancu”. La 27 iulie 1949 locuinţa i-a fost percheziţionată, unde i s-au găsit tipărituri considerate interzise, adică două reviste editate la Fundaţiile Regale din Bucureşti. La 16 august 1949 este reţinut şi trimis în ancheta Siguranţei din Arad. A fost interogat asupra relaţiei pe care o avusese cu Bogdan Ion, un lider ţărănist local şi fost deputat, considerat „fugar”. Părintele Micluţa a explicat că raporturile cu fostul deputat se consumaseră în 1946, când contribuise la parafarea achiziţionării unor suprafeţe de teren de către localnici în hotarul comunei Feniş. Prin urmare, părintele Micluţa nu avusese o relaţie politică pentru a fi învinuit de o posibilă implicarea în mişcarea de rezistenţă.

În anchetă, era caracterizat astfel: „serios, inteligent, cult, nesincer, pătruns de idei naţionaliste, foarte greu de reeducat”. La 1 decembrie 1949 a fost eliberat din arestul Securităţii arădene. A revenit la Birtin, unde a slujit până la 1 noiembrie 1955, când a fost transferat la Parohia Gura Văii, comuna Pleşcuţa, judeţul Arad. La 1 decembrie 1955 a ieşit la pensie.