Un exemplu grăitor în ceea ce înseamnă voluntariatul şi slujirea aproapelui este cel al părintelui Nicolae Tănase (foto), parohul din localitatea Valea Plopului, judeţul Prahova, şi preşedinte al Asociaţiei "Pro Vita pentru copiii născuţi şi nenăscuţi". Parohia pe care o păstoreşte a devenit "acasă" pentru nu mai puţin de 220 de orfani, primii copii ajungând aici în urmă cu 20 de ani, iar acum a ajuns să "îi însoare sau mărite", după cum spune chiar părintele.
Intensa activitate pe care o desfăşoară, însă, nu ar fi fost posibilă dacă la rândul său nu este ajutat de voluntari, care vin şi ajută la treburile gospodăreşti, se joacă cu copiii sau îi antrenează în diferite jocuri şi activităţi de socializare. Fie că este vorba de mers cu oile, de adunat fânul sau de tăiat lemne, voluntari din ţară şi din străinătate vin şi pun umărul pentru a ajuta copiii aflaţi aici.
"Voluntariatul înseamnă lucrarea faptei bune în mod dezinteresat. În activitatea pe care o desfăşor, eu am profitat mult de voluntariat. Veneau la mine mulţi voluntari din străinătate care ajutau, şi la final îmi mulţumeau. Şi eu întrebam, cum să îmi mulţumiţi, pentru că eu trebuie să vă mulţumesc. Voi m-aţi ajutat pe mine. Iar ei îmi spuneau că au avut ocazia să facă fapte bune şi de aceea ei trebuie să îmi mulţumească. Oamenii de prin străinătate sunt sfătuiţi de psihologii lor să facă voluntariat, să facă fapte bune, pentru că se vor simţi mai bine şi scapă de problemele lor. Acum, din cauza crizei, şi numărul celor care fac voluntariat este mai mic, însă tot sunt voluntari", ne-a spus părintele Nicolae Tănase.
