Prinţ al păcii şi judecător creştin

Prinţ al păcii, Neagoe Basarab nu recomandă lupta armată decât în cazul extrem al apărării ţării, ca război sfânt. Pe câmpul de luptă şi în sala de judecată, dreptatea se administrează prin rugăciune, iar milostenia este un atribut ce nu trebuie să lipsească din exerciţiul domniei.

În cazul unei confruntări armate nedorită, Neagoe Basarab ia drept aliat pe Dumnezeu, Căruia îi închină o serie de rugăciuni inspirate din istoria vechi-testamentară a poporului ales.

Marea rugăciune de ridicare a armelor

Marea rugăciune de ridicare a armelor este inspirată din rugăciunea regelui Iezechia la asediul lui Sanherib asupra Ierusalimului (IV Regi 19, 15-19): "Stăpâne, făcătoriul tuturor şi Dumnezeul cel bun, noi suntem robii Tăi şi n-am iubit lucrul acesta. Că Tu eşti singur ştiutorul inimilor, care vezi şi cunoşti toate inimile, cele bune şi drepte şi cele rele şi hiclene. Iar noi, Doamne, nu suntem bucuroşi să să facă această răzmiriţă, după cum ne-ai poruncit noao, nici voim să fie vărsare de sânge nici să să ude mâinile noastre în sânge de om. Iar ei poate că doar să potrivescu puterii Tale celei mari; că noi, Doamne, Dumnezeul nostru, ştim că tot cel ce va veni cătră Tine cu smerenie şi cu plecăciune nu-l vei goni de la Tine. Deci şi noi am plecat smereniia noastră lor, iar ei n-au vrut să priimească smereniia noastră, ce s-au potrivit să fie mai puternici decât Tine. Că Tu, Doamne, însuţi mărturiseşti şi zici: "Cel ce să va smeri să va înălţa, iar cel ce să va înălţa să va smeri" şLuca 14, 12ţ. Pentr-aceia, Dumnezeul nostru, acum nu avem altă nădejde, fărâ numai singur pre Tine, judecătoriul cel drept, că toate bunătăţile de la Tine pogoară. Şi acum, într-această vreme de întristăciune la Tine alergăm, ca să ne fii ajutor spre vrăjmaşii noştri. Nu doar pentru păcatele noastre, ci pentru mila Ta cea multă, ajută noao, Dumnezeul mântuirii noastre, într-această vreme cu nevoe şi grea". Iar domnitorul, conducător al armatei, este învăţat ca, mai presus de veşmintele militare, să se îmbrace "în dragostea lui Dumnezeu ca într-o platoşă".

"Toată cinstea ta de la Dumnezeu iaste"

Victoria pe câmpul de luptă se datorează tot ajutorului dumnezeiesc, de aceea învaţă: "De vei birui tu, să nu te lauzi şi să zici că: "Eu cu puterea mea am făcut", ci iar să dai slavă lui Dumnezeu cu rugă, cu milostenie şi cu jertvă vie, că Dumnezeu iaste mult milostiv şi în toată vremea te va acoperi cu mila Sa".

Dacă domnitorul are puterea de a aşeza şi de a scoate din dregătorie pe orice slujitor al său, să fie conştient că putere infinit mai mare are Dumnezeu asupra sa: "Să socoteşti că toată cinstea ta de la Dumnezeu iaste. Şi cându vor câştiga şi vor dobândi slugile tale de la tine cinste şi boerii, pentru slujba lor, tu încă socoteşte de vezi: făcut-ai şi tu niscare ostenele cătră Dumnezeu, de te-au mărit cu atâta cinste, au ba? Deci, de nu vei fi făcut, să nu te leneveşti, ci să faci; iar de vei fi făcut, tu tot te mai nevoiaşte să şi mai faci. Că cine să nevoiaşte pentru Dumnezeu, acela va dobândi cinste de la dânsul, şi cine să va apropiia de Dumnezeu, Dumnezeu totdeauna va fi cu dânsul. Aşijderea şi tu, de-ţi va fi nădejdea tot pre Dumnezeu, şi Dumnezeu va fi cu tine în vecii vecilor. Amin".

Rugăciunea judecătorului

O altă prerogativă a conducătorului laic este administrarea dreptăţii în stat, ca judecător suprem. Neagoe Basarab învaţă că, precum domnul judecă acum, cu aceeaşi măsură i se va măsura la "judecata viitoare". De aceea, "domnul carele va judeca pre dreptu, acela-i domn adevărat şi unsul lui Dumnezeu şi va dobândi lumina care nu va trece niciodată. Iar domnul care nu va judeca pre dreptate şi pre legea lui Dumnezeu, acela nu iaste domn, nici să va chema îndreptător şi unsul lui Dumnezeu, ci va fi pierdut în periciunea cea de veci şi pentru făţărnicia lui nici faţa lui Dumnezeu nu o va vedea". Înainte de a urca în divanul de judecată, "întâi se cade să vă rugaţi Domnului nostru Iisus Hristos, ca să vă fie întărire şi învârtoşare", şi adaugă o nouă rugăciune, creaţia sa: "O, Împărate atotţiitorule, cela ce ai făcut ceriul şi pământul şi ai ales pre noi din toate zidirile Tale să fim unşii Tăi, ca să împărţim săracilor dreptatea fără făţărnicie. Ci de la Tine cerem împărate, Domnul nostru, să ne întăreşti cu tăriia Ta şi să ne împaci inimile şi să ne dăşchizi ochii. Şi ne dă judecată dreaptă, ca nu cumva pentru nedreptăţile noastre să fim lepădaţi şi izgoniţi la înfricoşata-ţi judecată şi să nu vedem lumina feţii Tale, nici să rămânem ruşinaţi şi batjocoriţi, nici să ne potriveşti, Doamne Dumnezeul nostru, cu domnii şi cu judecătorii cei nedrepţi, carii n-au umplut cuvintele Tale, nici au împărţit dreptatea săracilor, după cum au fost voia Ta. Pentr-aceia, la vremea judecăţii Tale cei drepte şi înfricoşate, vor să fie dăspărţiţi de faţa Ta".

"Mai bine iaste a face milostenie, decât a strânge avuţie"

Orice faptă bună săvârşită în această lume îşi găseşte răsplată în viaţa de apoi: "Că de vom da noi săracilor din hrana noastră, iar Dumnezeu va da noao hrana raiului; iar deaca vom face noi milă îngăduitorilor lui Dumnezeu, noi încă vom fi miluiţi înaintea Domnului Dumnezeu. Iar de vom îmblânzi zidirea lui Dumnezeu, Dumnezeu va îmblânzi pre noi la judecata cea înfricoşată şi de vom măsura noi săracilor cu măsura cea dreaptă, aşa va măsura Dumnezeu şi noao, la a doao venire a lui, cu măsura dreptăţii".

Domnul care face milostenie va fi miluit de Dumnezeu. Este datoria sa, ca administrator al averii domneşti adunate de cei pe "care i-au dat Dumnezeu supt mâna" lui, să facă milostenie: "Tuturor să împarţi milostenie, ca să fii şi tu miluit de faţa Domnului nostru Iisus Hristos. Că mai bine iaste a face milostenie, decât a strânge avuţie". Toată învăţătura lui Neagoe Basarab despre milostenie are ca bază Sfânta Scriptură: "Pentru aceasta lucru vă mărturisescu şi eu, fraţilor, însă nu eu din capul mieu, ci cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, care totdeauna strigă cătră noi şi zice: Ferice de cei milostivi, că aceia vor fi miluiţi. Deacii a cui altă mărturisire mai mare carele voi zice pentru milostenie, decât care au arătatu şi au învăţat însuşi Dumnezeu şi au grăit cu gura Sa? Sau au doar vă dau eu altă învăţătură, de la mine? Ba, ci numai ce vă zic şi vă spuiu de pe cum au zis Dumnezeu. Vă zic să fiţi milostivi şi să nu împărţiţi, nici să faceţi milostenie în făţărnicie".

Stăpânitorii lumeşti trebuie să fie chipul Împăratului Hristos, "viţa cea adevărată" (Ioan 15, 1): "Voi sunteţi aleşi înaintea lui Dumnezeu, ca viţa ceia roditoare, şi aşteaptă toţi din voi să să adape şi să să îndulcească. Deaciia să nu împărţiţi strugurii voştri în făţărnicie şi să fiţi unora dulci, altora amari, ci tuturor cu dreptul să fiţi, cum şi Dumnezeu iubeşte dreptatea".