Legătura dintre sănătate şi spiritualitate, evidenţiată de ştiinţă

În ultimele decenii, tehnologia a permis construcţia unor instrumente sofisticate şi de mare precizie pentru investigaţia activităţilor scoarţei cerebrale, vizând procesele neurochimice ce însoţesc gândurile, emoţiile şi sentimentele noastre. Discipline precum neurochimia, neurofiziologia, neuroanatomia sau neuropsihologia au avut în acest timp o creştere fără precedent. În prezent, există numeroase cercetări cu privire la felul în care starea de sănătate a unui pacient este resimţită la nivel psihologic, dar mai ales studii cu privire la modul în care stările psihologice se răsfrâng, în timp, asupra stării generale de sănătate. Toate aceste domenii noi de cercetare au favorizat dezvoltarea a unui nou şi larg câmp de lucru cu privire la raporturile în care se află practica vieţii religioase şi sănătatea umană.

Viaţa religioasă ne protejează sănătatea

Statisticile arată faptul că până în anul 2000 existau deja peste 1200 de studii şi cercetări privind impactul credinţei şi al practicii constante a vieţii spirituale asupra sănătăţii. Una dintre cele mai extinse cercetări de acest gen a cuprins peste 5000 de subiecţi şi s-a întins pe o perioadă de 28 de ani. Această cercetare, desfăşurată în California, a arătat că persoanele ce practică viaţa spirituală au o rată de mortalitate scăzută şi un mod de viaţă mai sănătos. Practica vieţii religioase, spre exemplu rugăciunea practicată în mod constant, are efecte pozitive asupra persoanelor hipertensive, dar şi a celor depresive, anxioase sau infertile. Pe de altă parte există, spre exemplu, mai puţini bolnavi de ciroză (întrucât există o mult mai scăzută rată a consumului de alcool), dar şi o incidenţă mai scăzută a emfizenului sau cancerului pulmonar, întrucât persoanele religioase sunt într-o mai mică măsură fumători. În plus, persoanele cu o viaţă religioasă constantă au mai multe contacte sociale şi o relaţie de familie mult mai stabilă. Rata sinuciderilor este foarte mult diminuată, la fel şi rata divorţurilor, a crimele sau a infracţiunile comise de subiecţii ce au o viaţă spirituală (religioasă) activă. Multe dintre aceste rezultate se sprijină pe investigaţii foarte bine elaborate, cercetări care au fost publicate în reviste de specialitate din întreaga lume.

Este necesar de precizat şi faptul că promotorii acestor cercetări nu vizează înlocuirea actului medical cu practica vieţii religioase, ci urmăresc mai ales felul în care acestea ar putea fi combinate, pentru intensificarea comunicării între pacient şi medic şi pentru completarea actului medical.

Confluenţa între spiritualitate, viaţă religioasă şi medicină

Rolul vieţii spirituale în ameliorarea stării de sănătate şi în îmbunătăţirea calităţii vieţii este, de altfel, un domeniu tot mai frecvent prezent şi între domeniile predate în şcolile de medicină din Statele Unite ale Americii. La nivelul anului 2000, din cele 154 de universităţi şi şcoli cu profil medical din SUA, în 54 erau prezente programe de pregătire a studenţilor cu un conţinut ce viza confluenţa între spiritualitate, viaţa religioasă şi medicină, studiul lor interdisciplinar dovedindu-se esenţial în înţelegerea situaţiei în care se află pacienţii, dar şi pentru îmbunătăţirea calităţii actului medical în general.

Compasiunea se poate învăţa prin stăruinţă

În 27 martie 2008 au fost date publicităţii unele rezultate care privesc rolul compasiunii şi al efectelor pe care aceasta le are asupra structurării reţelelor neuronale. Potrivit acestor rezultate, compasiunea pentru semenii noştri şi intensificarea reflecţiei noastre cu privire la ea modifică atât modul cât şi ritmul în care se formează conexiunile cerebrale, putând să determine pe oameni să devină, în timp, mai empatici. Studiul elaborat în urma unor cercetări făcute la Universitatea din Wisconsin-Madison este primul care utilizează procedeul rezonanţei magnetice funcţionale. Rezultatele arată că emoţiile pozitive, dragostea şi compasiunea pot fi învăţate în acelaşi fel cum se învaţă utilizarea unui instrument muzical sau mişcările specifice oricărui sport. Scanarea a pus în valoare faptul că circuitele, care în mod normal sunt active în situaţia emoţiilor, sau emoţiilor s-au schimbat într-un mod semnificativ în cazul subiecţilor, care prin reflecţie şi viaţă religioasă constantă au încercat să dezvolte compasiunea faţă de semenii lor.

Studiul a urmărit felul cum străduinţa conştientă pentru dezvoltarea compasiunii îndreptată spre semeni structurează în mod diferit conexiunile din anumite regiuni ale scoarţei cerebrale.

În cazul unor subiecţi cu viaţă şi practică religioasă constantă, o anumită regiune din creier numită „insulă“ (porţiune din cortex, situată frontal) se dovedeşte a fi mai activă. Rezultatele arată că „insula“ joacă un rol important în reprezentările şi emoţiile noastre. Simultan cu aceasta, există o mai intensă activitate într-o altă zonă din emisfera dreaptă. Ambele zone menţionate sunt strâns legate de emoţii, de răspunsul nostru la emoţiile altora şi de empatie.

În general, cercetările au arătat faptul că dezvoltarea capacităţii de compasiune (ce angajează, între altele, gânduri şi emoţii pozitive îndreptate spre semeni) scade incidenţa depresiei. Compasiunea, gândul şi emoţiile pozitive îndreptate spre suferinţa ator subiecţi sunt situaţii care determină ca propria noastră suferinţă să fie pusă în perspectivă, reprezentând un pas important în dezvoltarea capacităţilor noastre de compasiune şi de empatie. Pe de altă parte, cultivând compasiunea şi dezvoltând metode de învăţare a acestor abordări interpersonale la nivelul claselor primare, poate creşte solidaritatea umană şi coeziunea socială.

Alte cercetări, publicate în urmă cu şase luni, arată că practica vieţii religioase scade incidenţa bolilor nervoase. Într-un alt studiu prezentat în 2005, la al 57-lea Congres al Academiei Americane de Neurologie, există unele rezultate care sugerează că viaţa religioasă ar putea diminua chiar ritmul în care evoluează boala Alzheimer.

Toate categoriile de vârstă, cuprinzând aici atât tinerii expuşi diverselor moduri dezechilibrate de viaţă, dar şi persoanele în vârstă expuse, spre exemplu, la depresie, ar putea beneficia de pe urma unei vieţi în care compasiunea în raport cu semenii să fie dezvoltată pe baza unei vieţii spirituale autentice. Desigur, valorile spiritualităţii creştine pot fi călăuzitoare în acest sens.

Congres european în religie, spiritualitate şi sănătate

În perioada 1-3 mai 2008, se va desfăşura, în Elveţia, la Berna, Conferinţa Europeană în Religie, Spiritualitate şi Sănătate. Această întâlnire urmăreşte intensificarea dialogului interdisciplinar între medicină, psihologie, neuroştiinţe şi teologie. Conferinţa este organizată de Institutul pentru Cercetare în Spiritualitate şi Sănătate al Universităţii Berna, şi reuneşte cercetători din medicină şi psihologie, precum şi preoţi şi teologi din peste 10 ţări, între care Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Elveţia, Danemarca şi Austria. În cadrul acestei conferinţe vor fi abordate mai multe direcţii de lucru, între care: conexiuni istorice între religie, spiritualitate şi sănătate; cercetări anterioare privind interacţiunea între religie, spiritualitate şi sănătate - rezultate şi nerealizări; dificultăţi privind procedeele de măsurare a rezultatelor privind interacţiunea între religie, spiritualitate şi medicină; design în proiectele de cercetare cu acest specific interdisciplinar; posibilităţi de finanţare şi managementul cercetării proiectelor; exigenţe în elaborarea studiilor destinate publicaţiilor de specialitate; strategii de comunicare publică a rezultatelor, precum şi dezvoltarea unei cariere în domeniul privind religia, spiritualitatea şi sănătatea.