Credincioșii care se îndreaptă pe urmele pașilor Mântuitorului, în Țara Sfântă, au nevoie de călăuzire pentru ca, în trecerea lor, să fie pelerini, și nu turiști. Părintele David Pristavu viețuiește de mai bine de un sfert de veac în Ierusalim și conduce, ca ghid, valuri de pelerini ce doresc să aibă folos de la Locurile Sfinte.
Pe părintele David l-am cunoscut într-un pelerinaj în Țara Sfântă organizat de Agenția de pelerinaj Basilica Travel a Patriarhiei Române. Cunoaște, poate ca nimeni altul, locurile importante pentru creștinism din Israel, Palestina, Iordania sau Egipt. În cei 25 de ani a văzut și a trăit dezvoltarea așezămintelor sfinte, în pofida multelor încercări prin care a trebuit să treacă acel teritoriu binecuvântat de Dumnezeu. Încă din cele mai vechi timpuri, creștinii și-au dorit să ajungă, măcar o dată-n viață, la Ierusalim. Metropola – centru al celor trei mari religii monoteiste (creștinism, iudaism, islam) –, oricât de mult s-ar dezvolta, nu poate „ascunde” Locurile Sfinte. Stăpâniri străine, invazii barbare, războaie fratricide, toate și-au lăsat o grea amprentă asupra siturilor. Părintele David le cunoaște atât din lectura Scripturii, cât și din mărturiile patristice și consemnările istorice. Are o cultură enciclopedică, dar nu prin cunoștință îi cucerește pe pelerini. Ci prin faptul că participă, alături de fiecare grup pe care îl conduce, ca hagiu. Să vezi aceleași locuri, lună de lună, an după an, și să trăiești ca și cum ar fi prima dată, acesta este un dar de la Dumnezeu obținut numai prin rugăciune. Faptul că nu a căpătat rutină în toată această perioadă este admirabil.
Mi-a vorbit despre începutul unui pelerinaj de-o viață în liniștea desăvârșită a Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim, în fapt de dimineață, după Sfânta Liturghie săvârșită pe Altarul Învierii Domnului.
Preot de mir, slujitor la Așezământul Românesc de la Ierusalim, din cadrul Reprezentanței Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, David Pristavu a „bătut” la porțile Cetății Sfinte în anul 1990, la 27 martie. Originar din zona de munte a Argeșului voievodal, a ucenicit la Mănăstirea Curtea de Argeș, pe lângă părintele stareț Ilarion Craioveanu. Apoi, rememorează, „Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, pe atunci arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, m-a trimis la școală și, după săvârșirea stagiului militar am venit la Ierusalim. În ascultarea aceasta de îndrumător al pelerinilor la Sfintele Locuri am rămas până în ziua de astăzi, mai bine de un sfert de veac”. Întrebarea evidentă este dacă se aștepta ca „pelerinajul” său să dureze atât de mult. „Totul a fost rânduit de Sus. La câteva zile după ce am ajuns am mers în Grădina Ghetsimani, am cerut ajutorul Maicii Domnului și i-am citit Paraclisul de patruzeci de ori. Și așa, cu ajutorul Sfintei Fecioare Maria, am rămas toți acești ani, pentru care nu pot decât să mulțumesc lui Dumnezeu. Și în chip deosebit Sfântului Cuvios Ioan Iacob Românul, care este ocrotitorul pelerinilor români în Țara Sfântă.”
La începutul anilor '90, era mult mai greu, fiindcă erau condiții modeste: „Puterea economică a pelerinilor era mică, românii veneau după căderea comunismului și nu prea aveau resurse financiare. Veneau cu un bănuț în batistă și îl drămuiau ca să poată să ajungă să vadă Sfintele Locuri. Ne ajutau niște arabi creștini, care ne luau din poarta bisericii și ne duceau unde aveam nevoie. După care, Patriarhia Română a achiziționat un microbuz și cu acest mijloc de transport am început în primii ani să fac pelerinaje la Sfintele Locuri. Apoi s-a înființat Biroul de pelerinaje al Patriarhiei Române și este mult mai ușor acum, mai organizat și cu binecuvântare. Mai ales prin Basilica Travel, totul decurge așa cum trebuie să fie un pelerinaj. Se oferă condiții bune de cazare, fie la noi la așezăminte, fie la hoteluri, și oamenii au folos. Se întorc acasă cu folos. De regulă, am pelerini, nu turiști. Și dacă vin turiști, pleacă pelerini”.
În primii ani de libertate, după căderea comunismului, mulți români au plecat să lucreze în Israel. Cu brațele lor au ridicat atât infrastructura statului, cât și așezămintele ortodoxe românești și chiar pe cele străine: „Erau muncitori români care aveau doar bruma de credință de la părinți. Iar aici, mergând, închinându-se, ajutând la construirea așezămintelor noastre românești atunci când nu lucrau, de Shabat, mergând la moaștele sfinților, la Sfântul Ioan Iacob Românul, mai ales, au reușit să aprofundeze credința și chiar să-și schimbe viața. Din oameni care beau, care făceau lucruri neplăcute lui Dumnezeu, s-au mărturisit și acum sunt stâlpi de nădejde ai Bisericii. Ne-au ajutat foarte mult. Din 1992 până în 2005, au fost peste 850.000 de muncitori români. Am înnoit așezământul din Ierusalim, la cel din Ierihon contribuiau tot timpul, mai ales în ziua sâmbetei, când nu lucrau. Și acest lucru a fost un mare ajutor pentru noi. Pentru că simțeau românește. Și chiar și pe cele ale Bisericilor Ortodoxe surori, ale părinților greci, spre exemplu, le-am reparat cu muncitorii români, și prin acest lucru am menținut o bună relație între Biserici”.
Pentru miile de pelerini pe care i-a călăuzit are un sfat aparte: să-și schimbe viața în bine: „Pelerinii sunt deosebiți, odată ce ajung aici, Locurile Sfinte își pun amprenta pe sufletul lor și fiecare vine și pleacă cu o trăire aparte. Sunt oameni de toate vârstele, dar cuminți, buni și credincioși. Rog pe Dumnezeu ca așa cum au trăit aici, în Locurile Sfinte, să fie și acasă și să-și schimbe viața”.
Pe lângă oamenii care vin, vizitează și se întorc în țara lor, mai sunt și români stabiliți definitiv în zonă. L-am întrebat cum este viața diasporei românești din Israel: „Nu e ușoară, și aici sunt încercări ca în toată lumea. Mai ales că trăim între cele două neamuri, între evrei și arabi, care au frământarea lor de mii de ani. Noi, creștinii, trebuie să trăim printre ei, cu toate încercările. Ei sunt șapte milioane, iar noi creștinii – ortodocși, catolici și alte confesiuni – suntem 150.000. Un număr foarte mic, dar, cu ajutor de la Dumnezeu, ne înțelegem, în acest oraș al celor trei religii monoteiste: creștinism, iudaism, islam”.
Despre monahii români din Țara Sfântă are numai cuvinte de laudă, spunând că „întotdeauna au dus cu evlavie crucea monahismului și au făcut cinste neamului nostru. Avem români în diverse locuri: Sfântul Sava, Tabor, Ierihon, Sfântul Mormânt, la reședințe episcopale, peste tot se vorbește cu drag și cu cinste despre monahii și monahiile din România. Și ne ajută foarte mult, când avem nevoie să mergem la slujbe cu pelerini. Își dau toată silința și dragostea și îi ajută pe pelerini”.
L-am „ispitit” despre riscul rutinei, și cum reușește să-l evite: „Mă rog de fiecare dată când plec cu un grup de pelerini să fiu ca la început. Și Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea, încât de fiecare dată când plec, parcă eu sunt primul pelerin! Și pentru asta Îi mulțumesc. Numai harul și darul Lui de Sus m-au ajutat și m-au ținut. Nu a fost ușor în toți acești ani. Multe încercări și războaie. Dar nu m-am temut, că am avut nădejdea la Cer. Dacă ai nădejdea Sus, nu ai de ce să te temi. Dumnezeu e alături, aici. Sunt încercări, sunt ispite câteodată, dar, dacă ai nădejde la Sfânta Treime, la Maica Domnului și la sfinți, nu ești singur. Mă rog ca tot românul nostru să ajungă măcar o dată aici, la Sfintele Locuri, ca să-și schimbe viața, iar cine nu ajunge aici, în Ierusalimul pământesc, să ajungă în cel ceresc, mântuit!”
Sectorul de pelerinaje al Patriarhiei Române organizează regulat pelerinaje însoțite de părintele David Pristavu. Credincioșii interesați pot obține informații de pe site-urile www.pelerinaj.ro și www.basilicatravel.ro.
