Pe o parcelă din cartierul madrilen Carabanchel – La Latina, unde trăiesc în jur de 5.000 de români, se află șantierul unui locaș de rugăciune și de pelerinaj pentru compatrioții noștri care trăiesc și muncesc în Spania. Deja se conturează o impozantă catedrală, o construcție deopotrivă zveltă și solidă, care se inspiră din modelul Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, precum și al Catedralei Patriarhale din Bucureşti. Se păstrează astfel elemente de legătură simbolică între Catedrala Episcopală de la Madrid şi Catedrala Patriarhală din București, pentru ca românii care vor veni să se roage în locașul de cult ortodox care va purta hramul „Intrarea Maicii Domnului în biserică” să nu aibă sentimentul dezrădăcinării, ci să se simtă legaţi sufletește, prin credință, de ţara natală.
În luna august a anului 2009, Parohia Ortodoxă Română „Preasfânta Fecioară Maria” de la Madrid, păstorită de vrednicul părinte Teofil Moldovan, a obţinut, prin concurs public, un teren aparţinând municipalităţii din Madrid, pe care Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei urmează să ridice catedrala ortodoxă, sediul administrativ al episcopiei, reşedinţa episcopală, centrul social‑eparhial şi centrul educativ‑cultural românesc, complex care să reprezinte punctul de referinţă pentru întreaga comunitate ortodoxă română din Spania şi Portugalia. O vizită pe șantierul acesteia ne‑a oferit prilejul de a culege informații la zi cu privire la stadiul în care se află catedrala românească din capitala Spaniei.
Ziua bună se cunoaște de dimineață
Aflat pe șantier încă de la primele ore ale dimineții, părintele Alexandru Tothăzan, un ardelean autentic, m‑a întâmpinat cu un zâmbet larg. Se simte aici ca acasă pentru că, într‑adevăr, începând din 7 octombrie 2014 este coordonatorul șantierului din partea Episcopiei Spaniei și Portugaliei. Această ascultare îi vine mănușă, pentru că părintele Alexandru este și absolvent al Facultății de Construcții din Cluj.
După ce îmi face un minim instructaj de protecția și securitatea muncii, părintele îmi oferă „tradiționala” cască albă și, în timp ce urcăm pe schele, se transformă în inginerul pragmatic și competent, care cunoaște șantierul ca pe propriul său buzunar, știind oricând ce se întâmplă la fiecare punct de lucru. Deschid carnetul și abia reușesc să notez, din mers, informațiile pe care mi le furnizează: „În ultima perioadă, lucrările de construcție la ansamblul Catedralei Ortodoxe Române din Madrid au avansat simțitor, fiind concentrate pe partea de structură și zidărie. La biserică au fost turnate bolțile de la absidele laterale precum și bolta de la Altar până spre centru, bolți în formă semisferică cu raza de 4.50 m, având grosimea stratului de beton de 20 cm și urmează a se executa, în centrul bisericii, zona pandantivilor – trecerea de la partea rectangulară (delimitată de extremele interioare ale celor 4 bolți ale acoperișului) la partea circulară, unde se va realiza turnul și cupola centrală a bisericii. În ceea ce privește partea de zidărie, la biserică s‑a terminat zidirea fațadei principale cu cărămidă tip tosco, de «un pie» și ciment și s‑a zidit peretele ce împrejmuiește corul în partea din spate a acestuia. La nivelul -2 s‑a realizat, pe partea de geotermie, conectarea tuturor celor 11 puțuri cu registrul colector central, iar acum se pun capacele pentru protejarea lor. În momentul de față se lucrează la structura de lemn a acoperișului bisericii, care va susține structura secundară și tabla de zinc care va acoperi biserica, iar la sediul administrativ este realizată în întregime zidirea pereților exteriori cu cărămidă tip «termosilla» și ciment la toate cele 3 nivele”.
Câteva minute de istorie
Pentru că a mai rămas vreo jumătate de oră până la ședința de analiză, în cadrul căreia se vor trasa jaloanele activității viitoare, părintele Alexandru mă invită în biroul amenajat într‑o casetă de lucru, un fel de centru de comandă al șantierului, ca să mai stam puțin la povești.
Profit de nesperata pauză ca să‑l rog pe părintele Alexandru să‑mi povestească despre ceremonia punerii pietrei de temelie a catedralei. Părintele îmi mărturisește că evenimentul a avut loc la data de 18 aprilie 2010, dată la care nu era preot paroh în Spania, și s‑a bucurat de prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de ierarhi din țară și din diasporă, precum și de mulțime de preoți din toată Eparhia Spaniei și Portugaliei. Au participat aproximativ 2.000 de români, iar printre invitaţii din partea autorităților locale spaniole s‑au aflat şi reprezentanţi ai administraţiei spaniole precum Esperanza Aguirre - preşedintele Comunităţii Madrid, Paloma Adrados – ministru regional pentru Femei, Muncă şi Imigraţie, Ana Botella – viceprimar şi consilier pentru Mediu în cadrul Primăriei Madrid, Pilar Martinez – consilier de Urbanism şi Concepción Dancausa - consilier pentru Familie la Primăria Madridului ș.a.
După oficierea slujbei de punere a pietrei de temelie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i‑a felicitat pe români pentru evlavia lor, apreciind că noua catedrală „...este mărturia credinţei vii şi jertfelnice a comunităţilor de români ortodocşi ce trăiesc şi muncesc în această ţară. Este dovada dorinţei românilor de aici de a avea propriul locaş de cult în care să se roage, să mulţumească lui Dumnezeu şi să primească harul lui Dumnezeu, care vine din întâlnirea cu El. Iar biserica nouă, pe care dorim să o oferim Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca ofrandă a credinţei, a hărniciei, a înţelepciunii, a priceperii şi dărniciei noastre, va fi semn de binecuvântare asupra comunităţii respective, asupra oraşului Madrid”.
La plecare, după ce ne luăm rămas‑bun și‑mi oferă binecuvântarea, părintele Alexandru concluzionează: „Aș vrea să rețineți că multe dintre activitățile de aici au fost realizate și cu sprijinul persoanelor voluntare, de aceea doresc să mulțumesc, și prin intermediul cotidianului Ziarul Lumina, tuturor celor care s‑au implicat și au oferit, prin munca lor, o mână reală de ajutor. Iar ridicarea acestui complex de mare valoare practică şi simbolică pentru comunitatea românească din Spania constituie un bun prilej de a ne afirma într‑un mod demn şi de a contribui la actualul profil cultural, religios şi etnic al Peninsulei Iberice”.
