Elveţia este ţara binecuvântată cu minunile naturii, cu rigoarea civilizaţiei şi cu oameni deosebiţi. Într-un stat divizat de diferenţele de limbă şi de cultură, la care se adaugă „graniţele“ administrative create de împărţirea în cele 24 de cantoane, surprinde solidaritatea elveţienilor în ceea ce priveşte conservarea locurilor istorice. Gruyeres, un mic orăşel din cantonul Fribourg, care păstrează, până astăzi, vechea cetate medievală cu acelaşi nume, este, poate, cel mai bun exemplu în acest sens. Cu ochiul turistului curios şi impresionat de frumuseţile locurilor, dar şi ghidat de un elveţian dornic să se mândrească cu aceste frumuseţi, am surprins câteva imagini din cetatea Gruyeres.
Gruyeres este unul dintre micile orăşele elveţiene care păstrează încă parfumul medieval şi obiceiurile localnicilor din secolele trecute. Turistul va găsi la Gruyeres o altă faţă a Elveţiei, diferită de cea creionată de oraşele moderne, unde magazinele cu ceasuri ori ciocolată, clădirile renumitelor bănci şi sediile unor organizaţii europene îţi dau impresia că te afli în altă lume. Vechiul orăşel din cantonul Fribourg oferă turiştilor imaginea simplă a unei ţări care impresionează prin frumuseţea locurilor, simplitatea oamenilor şi efortul acestora de a păstra locurile neschimbate. Este şi cazul cetăţii medievale din oraşul Gruyere, o adevărată maşină a timpului care trimite turiştii cu sute de ani în urmă pentru a se întâlni cu oameni şi locuri despre care poţi citi doar în cărţi.
Turiştii sunt încurajaţi să sprijine conservarea cetăţii
Cum treci de poarta de intrare în partea istorică a oraşului, afli informaţii despre cetatea medievală „La Gruyeres“. În plus, aici, municipalitatea adresează celor care vizitează oraşul rugămintea de a dona preţul unei pietre de râu de la centrul de informare turistică, banii obţinuţi fiind folosiţi pentru conservarea vechilor clădiri şi a monumentelor istorice de aici. Sub genericul „Gruyeres, oraşul regăsit“, autorităţile, împreună cu localnicii, au reuşit, din 2004, să renoveze principalele clădiri ale cetăţii medievale situate pe vârful unui deal de lângă Alpii elveţieni (masivul Moleson), să repaveze străzile oraşului şi să reamenajeze pieţele şi locurile principale din cetate. Proiectul nu este încă terminat, dar, în mare parte, farmecul cetăţii medievale a fost redescoperit prin eforturile comune ale localnicilor şi turiştilor.
Un castel vechi de sute de ani
Despre istoria cetăţii Gruyeres nu se cunosc foarte multe lucruri. Descoperirile arheologice demonstrează că aici a existat o cultură încă din 12.000 î.d.Hr.
Din 888 d.Hr, Gruyeres a aparţinut Regatului Burgundiei pentru două secole. Din secolul al XII-lea, Gruyeres intră sub protecţia Episcopiei de Lausanne pentru ca, mai târziu, conţii de Gruyeres, descendenţi ai familiilor nobile Zaehringen, Kybourg şi Hapsburg, reuşind să-şi obţină independenţa.
Castelul, ajuns principala atracţie turistică a oraşului, a fost în istorie centrul tuturor evenimentelor. Arheologii şi istoricii consideră că acest castel, reprezentativ pentru istoria Elveţiei, a fost construit între 1270 şi 1282, după modelul castelului Savoy de lângă Montreux. Castelul a fost, secole de-a rândul, casa conţilor de Fribourg.
Numele castelului, care a dat şi numele cetăţii, provine de la „grue“ care, în limba franceză, înseamnă „cocor“, însemnul heraldic al conţilor de Fribourg.
Legenda spune că Guillaume, primul conte de aici, a dorit să-şi numească cetatea după primul animal pe care îl va ucide. Se spune că acest animal a fost un cocor şi de la numele acestei păsări a fost numită cetatea. Ultimul conte de Fribourg, Michel, aflat în dificultăţi financiare, a fost nevoit, în 1554, să dea castelul creditorilor săi din cantoanele Fribourg şi Berna. În perioada 1555-1798, castelul a fost reşedinţa diverşilor arendaşi din zonă şi apoi a prefecţilor de Fribourg. În 1849, castelul a fost vândut familiilor Bovy şi Balland, care l-au şi restaurat, iar în 1938, castelul a fost redat cantonului de Fribourg, devenind muzeu.
Simbol al Elveţiei
Ghid în vizita făcută în frumoasa cetate medievală de pe dealul din centrul oraşului modern Gruyeres l-am avut pe Hans Peter Mauch, un elveţian care trăieşte într-un orăşel de lângă Zürich şi de la care am aflat mai multe lucruri despre Gruyeres.
Pe lângă faptul că oraşul medieval este un simbol al istoriei acestor locuri, Hans Peter Mauch ne-a arătat că eforturile depuse de municipalitate pentru a reconstitui şi conserva vechiul oraş demonstrează ataşamentul poporului elveţian faţă de valorile trecutului. „Ţara noastră nu este doar ţara cantoanelor, a ceasurilor, ori locul unde găseşti peisaje edenice. Avem zeci de castele şi de locuri vechi, care adăpostesc istoria noastră şi care constituie mândria noastră naţională. Gruyeres este unul dintre ele“, ne-a spus Peter Mauch.
Ne-am convins de aceasta, mergând prin piaţa centrală a oraşului medieval, reamenajată de curând. Clădirile vechi, în care odinioară locuiau crescătorii de animale, principala ocupaţie în zonă, olarii, care făureau vase „însemnate“ cu steagul elveţian, tarabele cu suveniruri, restaurantele pitoreşti, unde poţi savura tradiţionalele brânzeturi, bărbaţii care cântau la celebrele „cornuri elveţiene“, toate acestea te fac să te simţi pentru câteva momente într-o altă Elveţie.
Turismul, principala ocupaţie
Oraşul modern Gruyeres este locuit de aproape 1.500 de oameni. Majoritatea vorbesc limba franceză, dar trăiesc aici şi vorbitori de germană şi, tipic pentru elveţia, există şi câţiva imigranţi de origine spaniolă sau portugheză.
Dacă odinioară principala ocupaţie a locuitorilor vechiului oraş era creşterea animalelor şi implicit producerea laptelui, astăzi lucrurile s-au schimbat. „Mai mult de 60% din oamenii de aici lucrează în turismul local, peste 20%, în mica industrie sau în oraşele mai mari din apropiere, iar restul în servicii locale sau în producerea laptelui şi a celebrei brânze de Gruyeres“, ne-a explicat Hans Peter Mauch.
Gruyeres este pentru întreaga zonă centrul activităţilor turistice. De la evenimentele organizate periodic la castelul de aici, precum sărbători locale, concerte, teatru, la escaladarea masivului Moleson din apropiere, toate reprezintă pentru turişti sau chiar şi pentru localnici, prilejul de a cunoaşte locuri frumoase şi oameni primitori.
▲
Războiul brânzei de Gruyeres
Gruyeres este cunoscut în toată lumea nu doar prin frumuseţea şi istoria locurilor din jurul cetăţii medievale.
Una dintre sortimentele celebre de brânză produse în Elveţia poartă numele oraşului Gruyeres. Este o brânză produsă din lapte de vacă, cu o reţetă tradiţională a ţăranilor elveţieni şi păstrată cu sfinţenie în fabricile din cantoanele Fribourg, Vaud, Neuchâtel, Jura şi Berna.
Chiar dacă există şi în Franţa brânză numită la fel, totuşi brânza Gruyeres este un produs pur elveţian, atestat, în acest sens, în 2001, când produsul a primit un atestat european de origine. În schimb, bătălia cu Franţa pentru primirea acestui atestat nu a fost uşoară.
Partea elveţiană a demonstrat cu dovezi istorice că brânza de Gruyeres este un produs elveţian. Astfel, conform Cronicii de pe Valea Charmey, celţii, romanii şi alte popoare care au locuit în zona Gruyeres, în primele secole după Hristos, se ocupau cu producerea brânzei de vacă, cu o reţetă asemănătoare celei de astăzi. Mai mult, o legendă spune că împăratul roman Antonin Piosul, a murit, în 161 d. Hr., intoxicat cu brânză de Gruyeres.
Guillaume, primul conte de Gruyeres, acordă facilităţi producătorilor de brânză din munţii zonei, iar în testamentul contelui Pierre III, din iulie 1328, s-a fixat un preţ maxim pentru brânza de Guyeres.
În 1762, Academia franceză introduce, într-un dicţionar special, sortimentul de brânză cu numele de Gruyeres, cu specificaţia că este produs în această localitate. În 1856, la un concurs de produse tradiţionale, organizat la Paris, producătorii brânzei de Gruyeres au obţinut un premiu pentru produsul lor, considerat „unicat în lume, provenit de la vacile din Fribourg“. În 1860, brânza de Gruyeres a început să fie exportată în Anglia şi Olanda, iar în 1873, R. Schatzamann a publicat „Manualul de producere a brânzei“.
Savoarea brânzei elveţiene
Conflictul între producătorii francezi şi cei elveţieni în privinţa mărcii brânzei de Gruyeres a început odată cu înţelegerea de la Madrid, din 14 aprilie 1891, conform căreia orice produs tradiţional trebuie să aibă indicaţii referitoare la ţara de provenienţă. Acordurile de la Roma (1930) şi Besançon (1931) au arătat acelaşi lucru. De aici înainte a început o dispută între producătorii francezi şi cei elveţieni pentru marca brânzei de Gruyeres. Lucrurile au început să se limpezească abia după 1990, când s-au creat, în zona Gruyeres, asociaţii de producători care au militat pentru obţinerea titlului de produs elveţian pentru brânza produsă aici.
Abia în 2001, brânza de Gruyeres a primit atestatul european de produs tradiţional elveţian.
Brânza elveţiană produsă la Gruyeres este poate cel mai căutat produs tradiţional, turiştii plătind sume deloc nesemnificative pentru celebra delicatesă. „Brânza de Gruyeres este specială. Producătorii trebuie să respecte reţeta pentru a obţine gustul dulceag şi culoarea deosebită. Se spune că cea mai bună brânză este cea produsă cu mult timp înainte. Cu timpul, brânza capătă mici găuri şi un gust deosebit. În Gruyeres există acum o fabrică mare pentru producerea brânzei, pe lângă localnicii care produc în unităţi proprii“, ne-a spus ghidul nostru.
▲
Cetatea plină de legende
Gruyeres este cunoscut în toată Elveţia pentru legendele care s-au păstrat până astăzi. De la prinţi, zâne, demoni, vrăjitori, până la eroi şi sfinţi, toate legendele de la Gruyeres păstrează farmecul unui trecut misterios. Una dintre cele mai cunoscute legende din zonă, referitoare la un sfânt, ne-a fost relatată de ghidul nostru, Hans Peter Mauch: „Se spune că, în secolul al XV-lea, trăia în Granvillard, un sat de lângă cetatea Gruyeres, un bătrân pe nume Cretzillan. Acesta stătea retras de restul sătenilor, locuind pe un deal, fiind foarte credincios. Sătenii îl apreciau şi adesea îi cereau sfatul. Bătrânului îi plăcea să vegheze satul, să vadă cum oamenii munceau, sărbătoreau sau mergeau la biserică. Într-o zi, câţiva oameni au mers să-l vadă pe bătrânul Cretzillan. Când au ajuns, acesta murise fără să fie împărtăşit. I-au pregătit un sicriu şi, printr-o procesiune religioasă, au mers să-l îngroape într-o pădure din apropierea satului. Deodată, sicriul s-a îngreunat atât de mult, încât oamenii nu au mai putut să-l care. Cu toate acestea, au ajuns în pădure unde l-au îngropat. În zilele următoare, toţi cei care au participat la înmormântare nu au mai putut dormi, în somn arătându-li-se bătrânul. Mergând să-l dezgroape şi să-i ducă trupul în locul unde a trăit, nu au mai găsit în mormânt nimic. Au mers, apoi, cu preotul la locul unde a trăit bătrânul şi au aşezat o cruce mare pentru ca sufletul bătrânului Cretzillan să se odihneasccă în pace. De atunci, se consideră că bătrânul ocroteşte aceste locuri“.
Sărbători şi tradiţii la Gruyeres
Cetatea Gruyeres face parte din locaţiile unor sărbători şi evenimente organizate periodic de administraţia cantonului Fribourg. În piaţa centrală a vechii cetăţi se organizează, în perioada verii, concerte de muzică clasică, jazz, teatru în aer liber şi expoziţii.
Anul acesta, s-a organizat un eveniment inedit în zona Gruyeres, şi anume un picnic lângă o mică grădină zoologică, amenajată temporar, unde participanţii au avut posibilitatea să admire câteva lame.
Pe 31 iulie, în fiecare an se organizează în zonă sărbătoarea satului Moleson, de unde nu lipsesc artificiile, mâncărurile tradiţionale, muzica şi dansurile.
Pe 1 august, de ziua naţională a Elveţiei, se organizează la Gruyeres concerte, picnic-uri şi alte evenimente. Pe lângă acestea, lunile august şi septembrie sunt pentru Gruyeres prielnice pentru organizarea unor evenimente locale, cum ar fi sărbători câmpeneşti, concursuri de familie, spectacole de muzică, teatru şi dans, din care nu lipsesc reprezentaţiile cântăreţilor la cornurile elveţiene.
Un eveniment organizat cu sfinţenie în fiecare vară este expoziţia de artă de la bisericuţa din piaţa centrală a oraşului. Aici vin an de an pictori, sculptori, meşteri din întreaga Elveţie, pentru a-şi expune lucrările. Turiştii pot cumpăra aceste obiecte. Anul acesta au venit la Gruyeres câţiva olari, care au expus obiecte artizanale cu specific elveţian.
