Dintre toate regiunile ţării noastre, pământul dobrogean rămâne cunoscut drept un „pământ al sfinţilor“. Aici au fost martirizaţi numeroşi ucenici şi mărturisitori ai „Acelui faimos Nazarinean“, precum Sfinţii Epictet preotul şi Astion monahul, cinstiţi azi, 8 iulie. În fiecare an, la Mănăstirea Halmyris, din apropierea localităţii tulcene Murighiol, vin numeroşi pelerini de aproape şi de departe ca să se închine la cele mai vechi sfinte moaşte descoperite până astăzi pe teritoriul ţării noastre.
De cum treci Dunărea înspre meleagurile dobrogene, o lume diferită se dezvăluie înaintea ochilor. În acest spaţiu dintre ape, vârfurile muntoase ale Măcinului nu mai străpung bolta cerului, iar masivitatea lor nu mai înspăimântă pe om. Pădurile, fie ele de stejar, salcâm sau nuc, sunt de nerecunoscut. La fel apele Dunării. Încă de la obârşie repezite şi împresurate de văile înguste şi tăioase ale munţilor, ele se liniştesc şi se întind când se apropie de pământul dobrogean, pentru ca mai apoi să-l cuprindă nu cu două, ci cu trei braţe, ca într-o îmbrăţişare tainică, înainte de a se cufunda în abisurile Mării Negre. S-au aşezat aici şi oameni din diferite seminţii şi au rodit în acest pământ bun al Dobrogei, considerat încă din Antichitate o „poartă“ prin care au pătruns culturi ce au uimit şi continuă să uimească întreaga lume. Spre acest liman de la răsărit, unde marea se întâlneşte cu cerul, şi-au îndreptat şi străbunii noştri privirea, nu însă înspre abisurile mării, adică în cele ale lumii, ci înspre înaltul cerului, înspre nesfârşitele zări şi neînserata lumină, ce îşi are obârşia în Răsăritul Cel de Sus.
La fiecare pas pe care-l faci aici întâlneşti felurite mărturii de la vechi vestigii arheologice, urme ale civilizaţiilor şi până la cripte cu martiri, descoperite sub altare de bazilici creştine, precum cele de la Niculiţel şi Halmyris. Se ştia de mai mult timp că pământul Dobrogei a fost sfinţit de sângele a numeroşi mărturisitori ai Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, dar nu se ştia locul acestor comori duhovniceşti.
Sfinte moaşte descoperite în ziua Adormirii Maicii Domnului
La Halmyris, după 17 ani de căutări, se descoperiseră băile romane, portul pe unde intrau negustorii cu corăbiile, turnurile de veghe, dar nici o urmă de sfinte moaşte. Însă, după mai multe săpături, cercetări şi rugăciuni, în anul 2001 au fost descoperite şi moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet preotul şi Astion monahul, în ziua Adormirii Maicii Domnului, când pavimentul altarului s-a prăbuşit. De asemenea, un important ajutor dat echipei de arheologi româno-americani a fost cea mai veche culegere de acte martirice, „Acta Sanctorum“, în care se păstrează un capitol dedicat vieţii şi pătimirilor sfinţilor de la Halmyris, „De SS. Epicteto presbytero et Astione monacho, martirybus Almiridiensibus in Scythia“.
„Şantierul arheologic de la Halmyris a fost deschis în 1981, dar primele elemente ale bazilicii le-am descoperit în anul 2000. Atunci ne aflam spre sfârşitul campaniei, când nu mai aveam timp şi bani, astfel că săpăturile au fost continuate anul viitor, la sfârşitul lunii iulie. Am decis împreună cu soţia mea, Ileana-Ildiko, restauratoare la Muzeul Naţional de Istorie a României, să fac săpături nu la suprafaţă, ci să fac o secţiune, căci bănuiam că vor fi acolo sfinte moaşte, că ruinele cetăţii sunt cele ale vechiului Halmyris şi că aici sunt Epictet şi Astion. Am făcut săpături în prima zi, în a doua zi şi aşa mai departe. În ziua de 15 august au apărut primele elemente ale criptei martirice. Nu mi-a venit să cred! Am văzut cripta, care trebuia să fie una boltită, dar totul era prăbuşit din cauza invaziilor barbare care au jefuit şi distrus bazilici şi numeroase oraşe din Dobrogea şi din sudul Dunării. După ce am curăţat, am văzut paturile şi inscripţia pictată de pe peretele estic al criptei, pe care se puteau descifra câteva cuvinte în limba greacă, precum «martirii lui Hr» de două ori, «Asto», iar puţin mai departe litera «n» şi primele litere ale verbului «ibrio», care înseamnă «a lovi», ceea ce dovedeşte foarte clar că aici a avut loc un act martiric“, a explicat Mihail Zahariade, conducătorul echipei de arheologi şi cercetător ştiinţific principal la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“ din Bucureşti.
Cripta este datată cam pe la sfârşitul epocii Sfântului Împărat Constantin cel Mare. În urma descoperirilor, bazilica a avut trei etape în definitivarea construcţiei. Prima oară, bazilica era simplă, deci o bazilică navată. A doua oară, în timpul împăratului Teodosiu I, au fost construiţi pilonii, ce au împărţit bazilica în trei nave, şi a treia etapă în timpul împăratului Justinian cel Mare, când bazilica de la Halmyris a devenit una episcopală, adăugându-i-se un ambulatoriu în partea de nord, o anexă în partea de sud, iar fosta intrare dinspre sud a fost mutată pe partea vestică.
Înainte de a găsi moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet preotul şi Astion monahul, echipa de arheologi a găsit un mormânt în care osemintele erau aşezate într-o poziţie chircită. Iniţial, spunea cercetătorul ştiinţific principal Mihail Zahariade, s-a presupus că acestea ar fi aparţinut unui episcop, dată fiind menţionarea cetăţii Halmyris ca sediu episcopal în „Notitiae Episcopatuum“. După cercetările antropologilor, s-a exclus varianta înmormântării unui episcop, întrucât osemintele au aparţinut unei femei cu rang nobiliar din rândul avarilor sau protobulgarilor, iar înhumarea în poziţia chircită nu a fost ceva specific lumii romane. Spre deosebire de osemintele albicioase ale prinţesei din neamul barbar, osemintele celor doi martiri sunt gălbui maronii şi frumos mirositoare, specific moaştelor sfinţilor mucenici.
„Cei care se atingeau de trupurile lor, îndată se îndepărta de la ei toată neliniştea şi durerea“
Pelerinul sau simplul trecător poate vedea şi astăzi această minunată criptă, împodobită cu pictură de secol al IV-lea. Însă mai presus de bucuria vederii este bucuria simţirii, pentru că păşeşti pe un pământ binecuvântat de sângele Sfinţilor Epictet şi Astion şi cobori pe culoarul îngust către camera funerară în care se află cele două paturi de piatră pe care au fost aşezate trupurile decapitate ale sfinţilor mucenici. Este cunoscut faptul că în primele veacuri creştine sub altarele bisericilor se îngropau sfinte moaşte, precum este cazul acesta de la Halmyris, cu Sfinţii Mucenici Epictet preotul şi Astion monahul, care au suferit groaznice chinuri şi decapitarea, pentru că erau mărturisitori ai „Acelui faimos Nazarinean“ şi săvârşeau minunate vindecări în numele Lui.
În „Acta Sanctorum“ se arată că „toţi cei care erau stăpâniţi de vreo infirmitate, îndată ce din credinţă se atingeau de trupurile lor şi, din dragoste faţă de Dumnezeu, le sărutau, îndată se îndepărta de la ei toată neliniştea şi durerea. Şi astfel de semne şi minuni au continuat să se petreacă la mormântul lor necontenit după aceea“.
Semne minunate se arată şi în zilele noastre pentru cei care au evlavie şi se roagă acestor doctori fără de arginţi. Însuşi cel care i-a descoperit, Mihail Zahariade, a mărturisit că Sfinţii Mucenici de la Halmyris i-au fost mereu aproape în momente grele ale vieţii.
„Multe sunt rugăciunile de mulţumire ce se aduc la raclele cu moaşte ale Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion. Vin părinţi care nu au avut copii şi numeroşi credincioşi care au primit ajutorul sfinţilor. Noi, că suntem aici toată ziua cu Sfinţii Mucenici, simţim ajutorul lor, pacea şi liniştea care dăinuie în acest ţinut datorită prezenţei lor“, ne-a încredinţat părintele protosinghel Iov Archiudean, stareţul nou-înfiinţatei Mănăstiri Halmyris, din apropierea localităţii tulcene Murighiol.
După ce odoarele scumpe ale sfinţilor de la Halmyris au fost descoperite, ele au fost duse la Mănăstirea Celic Dere pentru a fi autentificate de antropologi, iar apoi au fost duse de IPS Arhiepiscop Teodosie spre cinstire în Catedrala arhiepiscopală din Constanţa. Părticele din sfintele lor moaşte au fost împărţite atât în ţară, cât şi în străinătate, întrucât sunt incluşi şi în Sinaxarele Bisericii Universale încă din primul mileniu creştin. Între timp, lângă cetatea Halmyris s-a ridicat un paraclis, iar mai târziu au început lucrările şi la o frumoasă biserică închinată Sfinţilor Epictet şi Astion.
„Stareţ am fost numit în anul 2003, dar în 2004 m-am mutat definitiv aici. O vară întreagă am stat afară, sub nailoane, şi abia toamna târziu am reuşit să facem ceva pentru a ne adăposti de gerul iernii. Apoi am ridicat un paraclis, câteva chilii şi după şase ani, demisolul, unde sunt aşezate sfintele moaşte încă din luna iulie a anului 2008, când a fost ales Episcop al Tulcii Preasfinţitul Visarion“, a mai spus părintele stareţ al Mănăstirii Halmyris.
În acest aşezământ monahal, în afară de părintele stareţ Iov, mai sunt trei vieţuitori. Au mai venit fraţi, dar au plecat în scurt timp şi astfel că cei rămaşi se străduiesc să facă faţă muncilor zilnice, fie de la câmp, fie din gospodărie. Nu au bogăţii materiale ca să urgenteze ridicarea bisericii, întrucât apa s-a infiltrat şi a afectat demisolul, dar au o mare bogăţie duhovnicească, cei mai vechi sfinţi mucenici cu moaşte descoperite până azi în ţara noastră, care nu îi vor lăsa la greu.
Cei care doresc să ajute la ridicarea mănăstirii pot dona în următorul cont, deschis la BCR, sucursala Tulcea: RO21RNCB0256127859640001. Mănăstirea Halmyris se află între localităţile Murighiol şi Dunavăţul de Sus, jud. Tulcea, pe malul drept al braţului Sfântul Gheorghe, iar pelerinii de departe pot şi rămâne la mănăstire, întrucât dispune de 20 de locuri de cazare.
