Praznicul Naşterii Domnului aduce bucurie în inimile fiecărui creştin, dar sufletele inocente ale copiilor simt bucuria Crăciunului mai bine decât cei maturi, indiferent de greutăţile pe care le întâmpină
Uneori nu înțelegem imediat nici cu inteligența, nici cu duhul nevoile aproapelui de mângâiere, tămăduire și bucurie. Dar mai ales nevoia de luminare în zbuciumul nedeslușit al întunericului lui. Atunci,
Evenimentele legate de proclamarea canonizării noilor sfinți români mărturisitori din secolul al XX‑lea au pricinuit multă bucurie în rândul clerului, monahilor și credincioșilor Bisericii noastre. Îndeosebi
Biserica „Sfântul Daniil Sihastrul” din cartierul Berceni, Bucureşti:
Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Fraților, când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Și, pentru că sunteți fii, a trimis
Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria a avut loc în oraşul Betleem în iarna anului 748 de la fondarea Romei, pe când la Roma domnea împăratul Octavian Augustus (31 î.Hr. – 14 d. Hr.), iar în Iudeea
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 78-79 „Steaua care i-a condus pe magi n-a fost una din stelele cele multe, dar, mai bine spus,
În universul concentraționar românesc de la mijlocul veacului trecut, aproape trei milioane de deținuți, mulți dintre ei știuți sau neștiuți, candidați la sfințenie, au devenit adevărați magi ai dorului.
Există între colindele românești, pe care le ascultăm cu multă plăcere în această perioadă a anului, unul care începe cu următoarele versuri: „Dacă în fiecare zi, Crăciunul ar veni, ce bucurie ar fi!”
Printr-un mirabil concurs de împrejurări, am redescoperit în arhiva noastră dedicată Rugului Aprins o conferință ținută de Sfântul Cuvios Sofian, chiar la Mănăstirea Antim, datată 18 februarie 1948. Este una dintre puținele conferințe ale Rugului Aprins care s-au păstrat integral. Fiind mult prea amplă, pentru acest spațiu, redăm mai jos fragmente din partea introductivă și pagina finală a acestei conferințe, intitulată „Hristos în noi”.
La diferență de 31 de ani, fiind născuți în același ținut, am surprins din unele mărturii și amintiri care încă nu s-au pierdut anumite aspecte ce completează biografia unui talentat poet care a plecat prea
