Cauzele şi tratamentul deficitului de vitamina B6

Vitamina B6 (Piridoxina) face parte din categoria vitaminelor esenţiale pentru buna funcţionare a organismului. Aceasta poate fi asimilată prin hrană, din alimente de origine vegetală sau animală, dar în cazul unui deficit în această vitamină este recomandat să vă adresaţi medicului, care vă va prescrie tratamentul adecvat.

Vitamina B6 se întâlneşte atât în alimentele de origine vegetală, cât şi animală. Regnul vegetal oferă o sursă importantă de vitamina B6. O cantitate foarte mare se găseşte în drojdia de bere, dar şi în cereale (grâu, porumb), legume verzi (varză, spanac), fructe (struguri, mere, pere). Alimentele de origine animală conţin vitamina B6 (ficatul de vită, gălbenuşul de ou).

Pe lângă aportul alimentar de vitamină B6 se produce o cantitate mică din această vitamină şi la nivel intestinal.

Absorbţia vitaminei B6 se face la nivelul intestinului, sub formă liberă sau în combinaţie cu proteinele, iar eliminarea se face în cea mai mare parte pe cale renală şi scade cu vârsta.

Vitamina B6 intervine în metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor şi intră în compoziţia unui număr de enzime cu funcţii de oxido-reducere.

Deficitul de piridoxină se poate observa în mai multe împrejurări.

Carenţa intrauterină determină apariţia unor malformaţii renale, nervoase, incompatibile cu viaţa. Deficitul de aport se poate întâlni în dietele insuficiente sau dezechilibrate, dar şi în stările de malnutriţie.

Semnele clinice ale unui aport insuficient de vitamina B6 sunt necaracteristice. Poate să apară o stare de oboseală, iritabilitate, apatie, anemie hipocromă, ce apare prin defect de încorporare a fierului în moleculele de hemoglobină. Mai pot să apară leziuni cutanate (dermatită, seboree, glosită), nevrită şi convulsii.

Convulsii mai pot să apară şi la sugarii alimentaţi natural, ale căror mame au un deficit important de vitamina B6.

Deficitul de vitamina B6 se întâlneşte în cazul administrării unor medicamente (cum ar fi penicilina), timp îndelungat. Manifestările clinice sunt: nevrite periferice, diaree, anemie hipocromă la copil.

Deficitul mai poate să apară şi în cazul tulburărilor digestiv-cronice (diaree cronică, fibroză chistică, celiachie), prin perturbarea procesului de absorbţie a tuturor principiilor elementare.

Tot deficit apare în cazul unui consum exagerat de vitamina B6, neacoperit cu un aport corespunzător. Se întâlneşte în sarcină, stări infecţioase, perioadele de creştere accelerată.

Tratamentul deficitului de vitamina B6 se face cu doze cuprinse între 2-10 mg, administrate intramuscular sau per os (oral). În caz de convulsii, dozele cresc până la 100 mg, administrate intramuscular sau intravenos.

Tratamentul de consolidare durează două-trei săptămâni, perioadă în care se administrează doze de 25-50 mg vitamina B6 pe zi.