De ce ne vaccinăm

În numărul de astăzi vă vom prezenta tipurile de vaccin care trebuie administrate de-a lungul anului: vaccinarea antitetanică, antigripală, antitifoidică.

Vaccinarea antitetanică se practică tot timpul anului şi este obligatorie pentru întreaga populaţie. În condiţii obişnuite, vaccinarea antitetanică a copiilor are loc concomitent cu cea antidifterică, conform schemei de vaccinare compusă din trei doze de primovaccinare, două revaccinări cu DTP şi trei revaccinări cu DT.

Vaccinarea antitetanică simplă are următoarele indicaţii şi scheme de vaccinare:

- imunizarea primară profilactică a persoanelor nevaccinate sau a grupelor de populaţie la care sondajele seroepidemiologice au arătat omisiuni importante în vaccinarea antitetanică numai cu ATPA. Prima vaccinare se efectuează cu două doze de 0,5 ml ATPA intramuscular (im.) la interval de 30 de zile. Revaccinarea I se practică cu o doză de 0,5 ml ATPA im., la un an de la primovaccinare. Revaccinarea a II-a se face cu o doză de 0,5 ml ATPA i.m. la cinci ani de la revaccinarea I;

- revaccinarea gravidelor se efectuează în luna a 7-a a primei sarcini, cu o doză ATPA im. Revaccinarea cu ocazia sarcinilor următoare se va face numai dacă au trecut peste 10 ani de la ultima administrare. Gravidele depistate nevaccinate sau incomplet vaccinate în antecedente vor fi primovaccinate complet, cu două doze de ATPA administrate im. la interval de o lună;

- revaccinarea de urgenţă va fi practicată persoanelor vaccinate corect în antecedente, cu ocazia producerii unei plăgi tetanigene şi constă în administrarea im. a unei singure doze de 0,5 ml de ATPA;

- vaccinarea accelerată se practică persoanelor nevaccinate în antecedente sau cu antecedente vaccinale necunoscute, cu ocazia plăgilor tetanigene. Se administrează, începând din ziua rănirii, trei doze de ATPA a câte 0,5 ml im., la interval de 14 zile. Persoanele care au primit vaccinare accelerată sunt considerate persoane primovaccinate şi vor fi revaccinate la 1 an şi la 5 ani cu 0,5 ml ATPA im;

- în tratamentul tetanosului, pe lângă celelalte mijloace terapeutice, se administrează timp de 7-10 zile anatoxină absorbită 0,5 ml subcutanat.

Contraindicaţiile vaccinării antitetanice sunt cele generale, ale vaccinărilor. Nu se vaccinează gravidele cu sarcini patologice. Nu există contraindicaţii pentru vaccinarea de urgenţă în cazul unei plăgi tetanigene; în aceste cazuri, nu se respectă nici intervalele faţă de alte imunizări.

Eficacitatea vaccinării antitetanice este condiţionată de calitatea vaccinului utilizat şi de respectarea schemei de vaccinare. Eficienţa epidemiologică a acţiunilor de vaccinare este dovedită prin scăderea semnificativă a morbidităţii şi mortalităţii prin tetanos.

Profilaxia tetanosului nou-născutului

Vaccinarea corectă a mamei în copilărie şi rapelul antitetanic din timpul sarcinii asigură, prin intermediul imunităţii pasive, naturale, protecţia antitetanică a nou-născutului şi sugarului până la începutul imunizării active, cu condiţia să nu fie supus unui risc crescut de îmbolnăvire.

Când naşterea s-a produs în condiţii neigienice (naşterea la domiciliu, cu cordon ombilical secţionat cu obiecte nesterile), imunitatea antitetanică moştenită de la mamă nu este suficientă pentru a realiza protecţia faţă de tetanos. În acest situaţii este necesară intervenţia medicală promptă, care să asigure seroprofilaxia şi tratamentul cu penicilină G injectabil timp de 7-10 zile. Vaccinarea antitetanică nu se poate aplica la nou-născut, din cauza unui răspuns imun întârziat faţă de riscul instalării bolii.

Este bine de ştiut care plăgi sunt considerate tetanigene: plăgi înţepate, plăgi prin muşcătură, plăgi cu retenţie de corpi străini, plăgi infectate, plăgi murdărite cu pământ, bălegar sau praf de stradă, fracturi deschise, plăgi după accidente de circulaţie, ulcere varicoase, degerături, arsuri de gradul II-III, naştere şi avort empiric, în general toate plăgile la nivelul cărora se realizează condiţiile de anacrobioză.

Este necesar ca pe lângă măsurile de imunoprofilaxie activă în faţa unei plăgi tetanigene, indiferent de starea imunologică a persoanei respective, să se practice obligatoriu:

- asanarea chirurgicală a plăgii;

- aseptizarea plăgii;

- tratament cu antibiotice.

În diferite situaţii epidemiologice se practică vaccinări ocazionale. Dintre acestea, se pot enumera: vaccinarea antigripală, antitifoidică, antirabică, antidizenterică.

Vaccinarea antigripală

Gripa se poate manifesta epidemic sau pandemic, cu implicaţii importante pe plan medical, social şi economic, cu gravitatea manifestărilor la extremele de vârstă, ceea ce motivează eforturile depuse pe plan mondial pentru găsirea unor metode eficiente de imunoprofilaxie a bolii.

Strategia vaccinală în majoritatea ţărilor lumii are ca obiectiv reducerea complicaţiilor şi a mortalităţii.

Vaccinarea antigripală se efectuează la persoanele peste 65 de ani, la rezidenţii căminelor de bătrâni şi ai altor servicii de îngrijire de lungă durată, indiferent de vârstă, persoanele cu boli cronice cardio-pulmonare, renale, hemoglobinopatii, diabet zaharat, copii instituţionalizaţi, copii şi adolescenţi cu tratamente cronice cu aspirină, personal medical şi grupe populaţionale de importanţă socială deosebită.

OMS decide anual componenţa vaccinului antigripal, iar vaccinarea grupelor populaţionale cu risc se efectuează în lunile octombrie-noiembrie. Vaccinul antigripal nu are efect antiepidemic şi nu împiedică răspândirea virusurilor gripale decât pentru tulpinile omologe, dar asigură prevenţia complicaţiilor gripei şi a decesului la vârstnicii instituţionalizaţi.

Vaccinarea antitifoidică

Acest tip de vaccinare asigură controlul febrei tifoide cu limitarea manifestărilor procesului epidemiologic, interceptarea transmiterii fecal-orale şi influenţarea receptivităţii. Se vaccinează persoanele între 5-55 de ani, cu risc crescut de infecţie, personalul din serviciile de salubritate, care lucrează nemijlocit la îndepărtarea şi prelucrarea rezidurilor solide şi apelor reziduale, persoanele internate în unităţi de bolnavi psihici cronici, grupele de populaţie care consumă apă de suprafaţă neprelucrată, contacţilor apropiaţi ai purtătorilor de Salmonella, grupe de populaţie expuse din focare de febră tifoidă.

Vaccinarea antirabică

Evoluţia mortală a rabiei şi lipsa unui tratament etiotrop motivează aplicarea largă a metodelor de profilaxie în cazul muşcăturilor de animale, profilaxia antirabică se efectuează în subcentre antirabice, unde atitudinea este hotărâtă de către medic în contextul situaţiei din zona în care s-a produs accidentul şi în funcţie de gravitatea acestuia.

Vaccinarea antidizenterică

Morbiditatea crescută prin dizenterie, în special în colectivităţile de copii, precum şi evoluţia ei, urmată de consecinţele semnificative asupra statusului nutriţional al copiilor, au atras atenţia asupra necesităţii punerii la punct a metodelor de imunoprofilaxie.

Vaccinul este indicat în profilaxia dizenteriei bacilare în colectivităţile cu risc crescut de îmbolnăvire, în special în colectivităţile de copii în vârstă de peste un an, cu morbiditate anuală crescută prin dizenterie.