Medicamentele pleiotropice

Dintr-o statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) aflăm că în anul 2008, din 56 de milioane de decese înregistrate în lume, 36 de milioane erau cauzate de bolile cronice. Cele mai multe victime sunt făcute de maladiile cardiovasculare (infarctul, accidentele vasculare cerebrale), cancerul şi maladia Alzheimer. Cu toate tratamentele aplicate până acum în bolile sus-menţionate, procentul de decese rămâne îngrijorător de mare.

De câţiva ani, în medicină se profilează o nouă perspectivă, care urmăreşte folosirea unor substanţe pentru prevenirea bolilor cronice. Interesant este că agenţii farmacologici propuşi a fi utilizaţi nu sunt molecule noi, ci medicamente aflate în uz de zeci de ani. Folosirea lor timp îndelungat a condus la observaţii clinice care demonstrează efecte simultane asupra unor procese biologice foarte diverse. Astfel, s-a conturat ideea că ele ar putea preveni cancerul, afecţiunile cardiovasculare şi maladiile neurodegenerative, care constituie marile primejdii ale secolului nostru.

Cele mai multe observaţii au fost făcute cu o moleculă centenară, care aproape că a devenit un bun de larg consum. Este vorba de banala aspirină, care, după mai bine de o sută de ani de utilizare, oferă date statistic semnificative legate de prevenirea infarctului, a cancerului de colon şi maladiei Alzheimer.

O altă moleculă utilizată de câteva decenii în tratamentul diabetului de tip II  - este vorba de metformină - tinde să arate proprietăţi asemănătoare aspirinei.

Cea de-a treia moleculă face parte din grupul statinelor, având calităţi certe în prevenirea maladiilor cardiovasculare şi, probabil, şi în prevenirea cancerului.

Nu se cunoaşte, până în prezent, mecanismul intim prin care aceste molecule au capacitatea de a acţiona simultan asupra diverselor procese biologice, proprietate denumită „pleiotropism“. Deşi pare oarecum utopică, utilizarea preventivă a acestor substanţe ar ajuta la prelungirea duratei de viaţă.

Deocamdată este prea devreme pentru a recomanda administrarea acestor substanţe sub forma unei medicaţii cotidiene. Pentru a generaliza un astfel de tratament preventiv sunt necesare studii populaţionale îndelungate, care să reveleze raportul dintre beneficii şi riscuri. Nu trebuie uitat că toate medicamentele au şi efecte secundare neplăcute,  mai ales când sunt luate zilnic, pentru perioade îndelungate. Va fi necesară şi o muncă de laborator foarte intensă pentru descifrarea mecanismelor de acţiune şi a impactului asupra metabolismului energetic al celulei.

Singurul lucru câştigat până acum este faptul că dozele mici de aspirină sunt utilizate pe scară largă la pacienţii vârstnici pentru prevenirea infarctului de miocard. Subliniem că este necesară doar o doză de un miligram pe kilogram de greutate corporală, ceea ce înseamnă cam o cincime dintr-o tabletă de aspirină românească. În aşteptarea pilulei „minune“, se impune un efort constant pentru a păstra un mod de viaţă sănătos, respectând recomandările unanime: stoparea fumatului, consum moderat de alcool, regim alimentar echilibrat şi lupta împotriva sedentarismului.