Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Sucul de lămâie, energizantul optim

Sucul de lămâie, energizantul optim

Un articol de: Ziarul Lumina - 10 Dec, 2018

Sucul de lămâie este unul dintre cele mai valoroase sucuri de fructe, având efecte bactericide, antiseptice, diuretice, tonice, energizante. Uleiul esenţial din lămâi are proprietăţi detoxifiante şi decongestive, curăţă ficatul şi rinichii, reduce celulita şi ajută în combaterea migrenelor şi a durerilor de cap. Iată numai câteva dintre motivele pentru care lămâile nu trebuie să lipsească din nicio casă, mai ales în sezonul rece.

Atunci când le cumpărăm din magazine, lămâile trebuie alese cu grijă, în funcţie de consistenţa fermă a fructelor, de culoare, care trebuie să fie galben-intens, şi de suculenţă. Cele mai bune fructe sunt cele cu coajă subţire şi cu textură fină. La temperatura camerei se păstrează cel mult o săptămână, ferite de razele solare directe, iar în frigider îşi păstrează calităţile chiar şi până la 30 de zile.

Lămâile dau mai mult suc dacă sunt scufundate în apă caldă timp de cinci minute.

Feliile de lămâie se consumă dimineaţa, pe stomacul gol, contra hepatitei, luând în prima zi o feliuţă, urmând să creşteţi numărul până la opt feliuţe în a noua zi, iar apoi să-l descreşteţi până ajungeţi din nou la o felie. Tot intern se ia o lămâie tăiată în felii rotunde, care se macerează timp de 12 ore în 250 ml de ceai de muşeţel şi se bea pe nemâncate, contra obezităţii.

Extern, feliile se aplică pe frunte în caz de migrene, dureri de cap, acnee, coşuri. Feliile ţinute pe piele, timp de 10-15 minute zilnic, pe o perioadă de 6-12 săptămâni, au efect favorabil în îndepărtarea petelor de bătrâneţe.

În afecţiunile interne este indicată o cură de 4-5 săptămâni, urcând progresiv doza de consum de la o jumătate de lămâie până la două lămâi pe zi şi apoi reducerea treptată la jumătate de lămâie. Pentru a nu ataca smalţul dinţilor şi mucoasa stomacului, sucul se va servi cu paiul. La sucul de lămâie se poate apela uşor în caz de răceli, gripă, guturai, sughiţ, tuberculoză pulmonară şi osoasă, congestie hepatică, icter, leşin, calculoză biliară şi renală, hipercolesterolemie, obezitate, celulită, dureri de cap, intoxicaţii alcoolice.

Pentru facilitarea digestiei se bea un suc din două lămâi şi două frunze de mentă, diluate cu apă minerală. Când apare greaţa provocată de răul de transport cu mijloace auto, avioane sau vapoare este indicat sucul unei lămâi, care opreşte excesul de secreţie salivară.

Infuzie sau decoct dintr-o lămâie la 200 ml de apă, care se bea pe stomacul gol, cu efecte în crizele hepatobiliare, dureri de stomac, aerofagie şi combaterea viermilor intestinali.

Uleiul esenţial, obţinut prin distilare, este folosit intern ca tonic al sistemului circulator, având efecte în îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, scăderea presiunii la nivelul varicelor şi tratarea capilarelor sparte sub piele. De asemenea, are rol în menţinerea vitalităţii celulelor roşii, cu efecte bune la persoanele anemice, cu gripă şi tuse convulsivă. Extractul uleios dintr-o lămâie tăiată în cubuleţe, pusă la macerat timp de două-trei săptămâni în 250 ml de ulei de măsline sau de floarea soarelui, constituie un produs ideal pentru masaje locale, băi sau inhalaţii. Amestecat cu glicerină, uleiul are efecte bune ca masaj, seara, înainte de culcare, pe mâinile crăpate şi iritate.

Siropul de lămâie se prepară dintr-o lămâie cu coajă, care se fierbe la foc mic timp de 10 minute în 100 ml de apă; după răcire se stoarce, se strecoară şi se adaugă două linguri de glicerină şi un pahar de miere de albine. Se lasă la macerat două-trei zile la temperatura camerei şi se consumă câte patru linguriţe pe zi (la copii), 3-5 linguri pe zi (la adulţi), cu efecte foarte bune în boli infecţioase, respiratorii, tuberculoză, tuse spastică, bronşită cronică.

Citronada şi limonada se prepară prin două metode:
- sucul proaspăt de la 3-4 lămâi se amestecă cu un litru de apă, 200 g zahăr şi coaja rasă a lămâilor respective; se lasă la macerat 6-8 ore şi se consumă diluat cu sifon, având efecte terapeutice în vome şi hemoragii; se clăteşte gura în cazul aftelor şi stomatitelor.

- două lămâi, tăiate în rondele, se pun la macerat într-un litru de apă rece sau caldă şi se îndulceşte după gust; după opt zile se strecoară şi se consumă ca băutură răcoritoare.
Maceratul timp de 7 zile cu 60 g coajă de lămâie în 100 ml de alcool 60° se filtrează şi se obţine o tinctură din care se iau câte 10 picături după mese în scop digestiv, mai ales contra balonărilor.

Sâmburii de lămâie se zdrobesc (10-12 sâmburi) în ceai de mentă şi puţin alcool şi se consumă în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, timp de trei săptămâni, având efecte contra febrei şi ca vermifug. Sâmburii pisaţi se amestecă cu miere şi se administrează în fiecare dimineaţă în combaterea oxiurilor, timp de 5-6 zile consecutiv.
Frunzele de lămâi se prepară în infuzie (10 g la litru), având efecte stomahice, antispasmodice, vermifuge, calmante, sudorifice şi uşor tonice. (Prof. univ. dr. Constantin Milică – din volumul „Sănătate din pomul Domnului”)