Nevoinţa e un mod de a fi al monahilor care aleg calea pustniciei. Singurătatea, austeritatea chiliilor săpate în stâncă ori cuibărite în pământ, postul sever, negru, ruga necontenită îi definesc pe schivnicii de departe de lume. Dar există, cred, şi o nevoinţă a monahilor şi monahiilor din sihăstriile situate nu în pustietate, ci uneori chiar în vecinătatea aşezărilor umane. Călugării şi călugăriţele din chinovii se nevoiesc, la rându-le, prin îmbrăţişarea rugăciunii şi trudei neîntrerupte, acea ora et labora ce le patronează monahiceasca durată. Viaţa lor curge ceas de ceas, clipă de clipă, în matca unei asemenea lucrări ziditoare. Nevoinţa este, aşadar, caracteristica traiului mănăstiresc. Exemplele desprinse din istoria de milenii a vetrelor călugăreşti de la noi şi de aiurea sunt grăitoare.
x
