Într-un septembrie răcoros, cețos și îngălbenit ca o gutuie, de acum 13 ani, vizitam pentru prima oară istorica Mănăstire Strâmbu-Găiseni, din Episcopia Giurgiului, copleșit de zgura și fumul vremurilor așternute peste cotidiana ei petrecere prin lume, trăind o concretă dezrobire sufletească, o stare de bucurie, asemenea unei bucăți de anafură mestecată după o zi de post. Recent, am revenit la Găiseni, retrăind aceeași stare, impresionați de data aceasta de multa rodire a nevoirii minusculei obști de aici, care se dedică jertfitor slujirii lui Dumnezeu și semenilor din comunitatea în care ființează.



