parintele Cozma Cora

Documentar

Războaiele sunt cea mai neagră amintire a celor care le-au prins și spaima celor care au auzit de ele. Înainte de declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, părintele profesor Dumitru Stăniloae publica pe o pagină din „Telegraful român”, numărul 43 din 1938, articolul „Pentru apărarea țării”, din care este bine de reți­nut: „Vor fi războaie pentru că vor fi păcate. Desăvârșirea deplină și a tuturor nu se realizează pe lumea aceasta. Și precum siguranța că vor fi păcate nu echivalează pentru creștinism cu o împăcare cu ele sau cu o încetare a luptei contra lor, dar, în orice caz, ea impune anumite măsuri de precauție împotriva efectelor prea stricăcioase ale lor, la fel siguranța că vor fi războaie nu însemnează o împăcare cu ele, o justificare a lor, dar, pe lângă propovăduirea contra lor, crești­nismul trebuie să admită luarea de măsuri de pre­cauție contra lor”.

Repere și idei

La Mănăstirea Neamţ, cu 20 de ani în urmă, într-o seară de priveghere înspre sărbătoarea Întâmpinării Domnului (1 februarie 1989) se hotărâseră două călugării. Aspiranţii la acest fel de vieţuire erau elevi ai Seminarului Teologic din Mănăstirea Neamţ, unul în anul al V-lea şi celălalt în anul al III-lea. Aprobată de patriarhul Teoctist (locţiitor de Mitropolit al Moldovei) din anul precedent, călugăria a fost cumva un moment aşteptat în obştea mănăstirii, dar şi în cea a Seminarului din apropiere, de unde proveneau cei doi novici.

Repere și idei

Obştea Mănăstirii Neamţ a avut, în a doua jumătate a veacului al XX-lea, câţiva călugări paradigmatici. Au ales drumul acestei slujiri din vocaţie, în adevăratul sens al cuvântului. Pentru viaţa monahală, trebuie să ai chemare, întrucât drumul este greu şi lung, el trece peste prăpăstii şi locuri neumblate, greu accesibile. Dacă nu ai vocaţie, va fi dificil pentru oricine să rămână în mănăstire şi să trăiască în spirit filocalic, până în cea din urmă zi a vieţii sale.