În universul concentraționar românesc de la mijlocul veacului trecut, aproape trei milioane de deținuți, mulți dintre ei știuți sau neștiuți, candidați la sfințenie, au devenit adevărați magi ai dorului.
Romani 5, 17-21; 6, 1-2
Fraților, dacă, prin greșeala unuia, moartea a împărățit printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosința harului și a darului dreptății vor împărăți în viață prin Unul Iisus Hristos. Așadar, precum prin greșeala unuia a venit osânda pentru toți oamenii, așa și prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toți oamenii, îndreptarea care dă viață; căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoși cei mulți, tot așa prin ascultarea Unuia se vor face drepți cei mulți. Iar Legea a intrat și ea ca se înmulțească greșeala; iar unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul; pentru că precum a împărățit păcatul prin moarte, așa și harul să împărățească prin dreptate, spre viața veșnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Ce vom zice, deci? Rămâne-vom, oare, în păcat, ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit păcatului, cum vom mai trăi în păcat?








