Viaţa Mariei Egipteanca, îndemn pentru cercetarea proprie

Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) Marcu 10, 32-45

În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

În cele două pericope evanghelice citite azi la Liturghie identificăm afirmarea unei virtuți comune pe care o vedem atât în atitudinea și învățătura Mântuitorului către ucenici, cât și în lucrarea duhovnicească a femeii păcătoase în casa fariseului Simon, și anume smerenia. Această duminică face pomenire și de viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Viața Sfintei Maria Egipteanca a fost așezată în scris de către Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, în secolul al 7-lea și rânduită în Triod începând cu secolul al 11-lea, în Duminica a 5-a din Postul Mare, ziua ei de pomenire fiind la 1 aprilie.

Viața Sfintei Maria Egipteanca este citită în Postul Mare împreună cu Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Pentru fiecare dintre credincioși, viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca este un îndemn la pocăință, post și rugăciune. În momentul convertirii sale vedem lucrarea harului lui Dumnezeu în momentul în care se roagă cu lacrimi Maicii Domnului, schimbându-și viața pe calea mântuirii. De altfel, și nouă ne trimite Dumnezeu momente în viață când conștientizăm starea păcătoasă și luăm hotărârea de a ne ridica din păcat și a lucra duhov­nicește la mântuirea noastră. Sfânta Maria Egipteanca începe o nouă viață în credință, rugăciune și post. Vedem în convertirea și apoi în lucrarea duhovnicească a Mariei Egipteanca cât de mult schimbă harul dumnezeiesc pe omul care se ridică din păcat, se pocăiește autentic și profund și apoi se ridică spre Împărăția cerurilor pe care doar sfinții o anticipează din lumea aceasta.

Petrecerea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca în pustiul Iordanului timp de 47 de ani în post și rugăciune devine un model de urmat pentru toți creștinii care, deși viețuiesc în aglomerări urbane, își pot găsi pacea și liniștea sufletească în post, rugăciune și împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Așa cum Maria Egipteanca și-a asumat integral viața în slujirea lui Hristos în pustiul Iordanului, fiecare creștin își poate trăi viața duhovnicească în smerenie și pocăință, pregătindu-se de fiecare dată pentru a-L primi pe Hristos cu vrednicie în Sfânta Împăr­tășanie. Dacă Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca cu smerenie și pocăință s-a pregătit vreme de 47 de ani pentru a se împărtăși, noi avem șansa, prin lucrarea harului lui Dumnezeu și strădania noastră, să-L primim pe Hristos euharistic devenind „hristofori” permanent în viața noastră.

Se cuvine așadar ca pomenirea Sfintei Maria Egipteanca să fie pentru fiecare dintre noi un prilej de întărire spirituală, iar pilda vieții ei de pocăință să constituie o nădejde și o certitudine pentru toți oamenii care doresc să lucreze la mântuirea lor prin conlucrarea cu harul dumnezeiesc spre sfințirea vieților lor, indiferent de cât de păcătoși ar fi.

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca devine astfel un model de urmat pentru fiecare dintre creștini. În Triod întâlnim următoarele cuvinte: „Întins-ai mâinile tale către înduratul Dumnezeu, Marie, afundată întru adâncul răutăților, și ți-a întins mână de ajutor cu milostivire, ca și lui Petru, căutând cu adevărat întoarcerea ta”  (tropar către Sfânta Maria Egipteanca din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul). Dumnezeu ne așteaptă întotdeauna cu dragoste să ne întoarcem la El chiar dacă de multe ori nu facem fapte vrednice de pocăință și nu arătăm semne de îndreptare în viața noastră. Pocăința este lepădare desăvâr­șită a tuturor patimilor și gândurilor rele, înseamnă trăire smerită, dragoste desăvârșită, rugăciune neîncetată, muncă cinstită, îmbrăcăminte smerită, vorbire înțe­leaptă, cugetare la moarte, spovedanie cu lacrimi, ascultare de Biserică și Evanghelie, lepădarea trăirii vechi și începerea unei vieți noi, creștinești (arhim. Ioanichie Bălan). De aceea, asemenea ­Mariei Egipteanca, și noi ar trebui să înțelegem și să răspundem ­dragostei cu care Dumnezeu cel în Treime ne îmbrățișează. În contextul pregătirii duhovnicești a Postului Mare cu exercițiul smereniei, al plecării genunchilor, al postului și rugăciunii, exemplul Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca se constituie într-o adevărată lecție de pocăință și urmare a lui Hristos. De aceea și efectul asupra credincioșilor prin citirea vieții sale potențează eforturile duhov­nicești din această perioadă intensă de pregătire și generoasă în modele, învățături și semni­ficații creștine. Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca ne arată peste veacuri actualitatea pocăinței în apropierea de Dumnezeu și nădejdea că bunătatea lui Dumnezeu cuprinde pe orice om care se întoarce la El, lăsând în urmă o viață păcătoasă.

În a 5-a săptămână din Postul Mare, când se citește în întregime Canonul Sfântului Andrei Criteanul și se face pomenire de viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, fiecare dintre creș­tini se adapă din îndemnurile și învățăturile slujbelor acestei perioade, înțelegând că viața Mariei Egipteanca este pilda cea mai grăitoare a adevăratei po­căințe, icoana omului păcătos care prin pocăință și fapte bune ajunge să intre în rai. Biserica a rânduit ca în această săptămână din Postul Mare să se citească şi viața Cuvioasei Maria Egipteanca împreună cu Canonul cel Mare pentru a ne fi nouă îndemn de pocăință adevărată și întărire în nădejdea mântuirii.

Înțelegând că Maria Egipteanca simbolizează pe creștinul păcătos care se pocăiește cu adevărat, pe această cale a Postului Mare se cuvine să ne îndreptăm spre Ierusalimul care este Biserica lui Hristos, lăsând în urmă lumea (Egiptul) cu toate plăcerile și cursele ei și astfel ne vom bucura cu vrednicie în lumina învierii lui Hristos.

Pilda Sfintei Maria Egipteanca reprezintă pentru fiecare dintre noi, acum, între hotarele postului, un îndemn pentru cercetarea proprie în vederea pregătirii pentru spovedanie și Sfânta Împăr­tă­șanie. Sfânta Maria Egipteanca s-a luptat mulți ani cu păcatul, căci acolo unde nu este lucrare duhovnicească păcatul se înti­părește în firea omului și cu greu omul îl poate scoate: „Lăcrimând și în piept bătându-mă, îmi aduceam aminte de făgăduințele pe care le-am făcut când am ieșit în pustia aceasta și mă duceam cu gândul înaintea icoanei Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea mea, și înaintea Ei plângeam rugând-o să izgonească de la mine gândurile ce îmi tulburau ticălosul meu suflet. Iar după ce de ajuns plângeam și mă băteam în piept cu osârdie, atunci vedeam o lumină ce mă lumina de pretutindeni și mi se aducea o alinare care mă scotea din întreitele valuri ale ispitelor” (Viața Sfintei Maria Egipteanca).