Adevăratele mărgăritare sunt credinţa, faptele bune şi dragostea

Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat. Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi. Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de acolo. Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Matei 13, 45-54

***

În capitolul al 13-lea al Evangheliei după Matei găsim şapte parabole, rostite de către Domnul Hristos, despre Împărăţia lui Dumnezeu. Am putea spune că atunci când vorbim despre veşnicia divină, ar trebui să ne folosim de cuvintele Sale. Pentru ca noi să înţelegem mai uşor ce înseamnă această Împărăţie, Mântuitorul a făcut o comparaţie cu un negustor care caută mărgăritare, şi se subliniază că el cumpără nu orice fel de mărgăritare, ci doar din cele veritabile. Sublinierea este interesantă, deoarece mărgăritatele nu pot fi decât din cele bune. Un bun negustor nu va accepta falsuri sau kitsch-uri. Ce înţelegem de aici? Dumnezeu este Cel ce adună doar mărgăritare bune din inima şi din sufletul fiecăruia dintre noi. Adevăratele mărgăritare sunt: credinţa curată, faptele bune, dragostea pentru Domnul Hristos şi pentru semenii noştri.