Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Ar fi de dorit ca familia să aibă acelaşi duhovnic

Ar fi de dorit ca familia să aibă acelaşi duhovnic

Un articol de: Nicoleta Olaru - 08 Octombrie 2012

 

Răspunsuri oferite de pr. Constantin Ciobanu, preot slujitor la Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ Moara de Vânt, Iaşi.
 
Părinte, consideraţi că păstorul sufletesc al comunităţii pe care o are în grijă ar trebui să intervină în familiile unde există disensiuni? 
În calitatea sa, preotul, ca duhovnic al celor pe care îi are în păstorire, are obligaţia de a-i călăuzi pe cei încredinţaţi. Mai întâi, precizăm faptul că ar fi de dorit ca familia să aibă acelaşi duhovnic, iar acesta, prin tactul său pastoral şi prin experienţa scaunului de spovedanie, poate să găsească soluţii la problemele care se ivesc într-un cuplu sau într-o familie (copii, părinţi, fraţi, socri etc.). Cred că este persoana cea mai autorizată să medieze conflictele, cunoscând situaţia care a dus la crearea problemei, firea oamenilor implicaţi în conflict. Având experienţa şi autoritatea care pot da soluţii, el poate ajuta la stoparea relaţiei conflictuale.
În cazul neimplicării în astfel de situaţii, se face răspunzător de destrămarea de mai târziu a familiei?
Preotul are datoria morală de a fi lângă păstoriţi în toate situaţiile care se ivesc. Fiecare dintre noi avem însă un „liber arbitru“, dar în acelaşi timp suntem răspunzători de actele săvârşite; cei care ajung la disensiuni şi au fost sfătuiţi şi ajutaţi - adică mediaţi în conflict - şi nu s-a mai găsit nici o soluţie, iau o hotărâre care le aparţine. 
În cazul în care nu i se cere ajutorul, consideraţi că ar trebui să facă el primul pas?
Bineînţeles. De ce nu? Este păstorul care are grijă de oile sale: „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută până ce o găseşte?“ (Luca 15, 4); la fel şi păstorul de suflete, nu numai că trebuie să aibă grijă de cei pe care îi păstoreşte, dar acolo unde vede „pericolul“, trebuie să alerge pentru a aduce „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia.