Biblia - verset cu verset: Ce păcate trebuia să „spele“ potopul

Facerea 4, 23:

„Şi a zis Lameh către femeile sale: «Ada şi Sela, ascultaţi glasul meu! Femeile lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea.»“

Versetul de faţă ne confirmă că răul săvârşit iniţial de protopărinţi, prin încălcarea singurei porunci lăsată lor de Dumnezeu, şi apoi de Cain, prin uciderea propriului frate, a condus la adâncirea stării păcătoase în firea omului. Lameh, unul dintre urmaşii lui Cain, care avea două femei, se dovedeşte a fi foarte violent, având o sete de răzbunare sălbatică pentru „o rană“ şi „o vânătaie“ pe care le-a suferit de la semeni de-ai lui. „Zic unii dintre învăţaţi în cele dumnezeieşti că în vremea lui Lameh, fiind tulburare şi neorânduială, cel puternic stăpânea asupra celui slab. Deci acest Lameh, întâlnind un bărbat cu soţie, l-a ucis şi i-a luat femeia. Întâlnind iarăşi un frate cu o soră, l-a ucis şi pe acela şi a luat pe sora lui. Pe cel dintâi l-a numit «bărbat» şi pe al doilea «tânăr». Acestea după istorie. Dar după înţelesul mai adânc, Lameh înseamnă lucrarea păcatului, De aceea, acesta a ucis în noi pe bărbat, sau legea naturală, şi pe tânăr, sau legea duhovnicească, şi a luat de la ele litera, ca amestecându-se cu ea semănătorul răului să facă să nască păcatul“, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul despre atitudinea lui Lameh.

În comentariile la cartea Facerii ale părintelui Ioan Sorin Usca, aflăm că fragmentul reprezintă „un cântec sălbatic compus spre gloria lui Lameh, erou al deşertului, şi este inserat aici ca mărturie a violenţei crescânde a neamului lui Cain. Cântecul nu aparţinea iniţial spaţiului israelit, ci era o odă chemeitică, pe care autorul (biblic) o utilizează ca să caracterizeze degradarea etică (poligamia) şi sălbăticia relaţiilor umane (răzbunarea sângelui) după păcatul originar. (...) Setea de răzbunare a lui Lameh reprezintă al treilea păcat din perioada anterioară lui Noe, cauză nemijlocită a potopopului.“