Biblia - verset cu verset: Dreptul Avraam a împlinit îndată ce i s-a poruncit

Facerea 17, 23: „Atunci a luat Avraam pe Ismael, fiul său, pe toţi cei născuţi în casa sa, pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său şi pe toţi oamenii de parte bărbătească din casa lui Avraam şi i-a tăiat împrejur, chiar în ziua aceea, cum îi poruncise Dumnezeu.“

Pecizam în versetul anterior că Avraam şi-a înălţat cugetul său în ceruri, odată cu înălţarea lui Dumnezeu. Iată că acest cuget se materializează prin aplicarea de urgenţă a poruncii divine. Ascultând de Dumnezeu, patriarhul i-a tăiat împrejur pe toţi membrii de parte bărbătească a marii sale familii, în care înţelegem că fac parte şi slujitorii - „pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său şi pe toţi oamenii de parte bărbătească din casa lui Avraam“ -, printre care şi pe Ismael. „Avraam nu L-a întrebat pe Dumnezeu de pricina poruncii, nu I-a cerut socoteală, aşa cum fac mulţi nesocotiţi, iscodind faptele lui Dumnezeu şi zicând: «Pentru ce aceasta? Pentru ce aceea? Cu ce folos s-a făcut aceasta sau aceea?» Dreptul Avraam n-a făcut aşa, ci, ca o slugă care-şi iubeşte pământul, s-a grăbit să împlinească ce i s-a poruncit fără să iscodească. (...) După ce Stăpânul i-a făcut făgăduinţa şi a terminat de vorbit cu el, dreptul Avraam a împlinit îndată ce i s-a poruncit şi a pus semnul poruncit de Dumnezeu, tăierea împrejur adică, lui Ismael, tuturor celor născuţi în casa sa şi celor cumpăraţi cu bani, precum i-a poruncit Dumnezeu. Şi s-a tăiat şi el împrejur“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur.

Pentru că Ismael era de 13 ani când a fost tăiat împrejur (versetul 25), arabii, urmaşii săi, chiar şi acum amână acest ritual pentru o perioadă mult mai târzie decât evreii, urmaşii lui Isaac, în general de la vârsta de 5 la 13 ani şi de obicei nu înainte de al treisprezecelea an.