Biblia verset cu verset: „Primul botez a fost botezul potopului pentru curmarea păcatului“

Facerea 6, 17: „Şi iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viaţă, şi tot ce este pe pământ va pieri.“

Trebuie subliniată menţionarea pentru prima dată a cuvântului „potop“, ca mod de pedepsire al păcătoşilor prin spălarea păcatelor omenirii, care s-au înmulţit peste măsură. Cuvântul potop îi va incita pe comentatorii de cultură greacă să apropie episodul prezentat în Sfânta Scriptură de mitul grecesc al lui Deucalion (Philon, Praem. 23; Teofil, III, 19; Iustin, Apologia II, 7, 2; cf. şi Origen, C. Cels. I, 19-20; IV, 11-12). În comentariile la cartea Facerea ale părintelui Ioan Sorin Usca aflăm că „în mitologia multor popoare vechi şi mai noi (…) există o relatare despre potop, care în epoca mitică a distrus, cu excepţia a câtorva supravieţuitori aleşi, omenirea. Prima legendă de acest fel, cunoscută nouă, este aceea sumeriană, datând din jurul anului 2000 î.Hr. Elementele sale esenţiale se reîntâlnesc apoi în Epopeea lui Ghilgameş, mitul grec despre Deucalion şi Pyrrha sau acela despre strămoşul indian Manu. Relatarea biblică are multe elemente comune cu mitul babilonean despre Utnapiştim: prevenirea de către Dumnezeu/Enki, construirea corăbiei cu ajutorul căreia sunt salvaţi Utnapiştim/Noe şi familia lor, proba cu păsările, jertfa de mulţumire adusă după potop“.

Sfântul Ioan Damaschin explică expresia „tot trupul de sub cer“ care, conform versetului de faţă, va pieri, urmând a se izbăvi doar cel unit cu cerul. Potopul vesteşte Taina Botezului, în care păcatul e omorât, urmând a se naşte un om liber în Hristos. În acest sens, Sfântul Părinte afirmă că „primul botez a fost botezul potopului pentru curmarea păcatului“.