Biblia - verset cu verset: „Să nu judecăm niciodată pe fraţii noştri în grabă şi nici să-i osândim din auzite“

Facerea 11, 5: „Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.“

Versetul de mai sus ne confirmă că Dumnezeu nu este străin de ceea ce se petrece pe pământ. Faptul că El Se pogoară printre oameni ca să vadă ce fac fiii lor nu înseamnă că nu ştie ce se întâmplă. „Nu înseamnă, desigur, că El nu a «văzut» mai înainte; ni se arată doar că El S-a uitat cu multă băgare de seamă, spre a Se încredinţa asupra celor ce se petreceau; el nu pedepseşte fără a cunoaşte“, spune părintele Serafim Rose. Această pogorâre trebuie înţeleasă, după cum spune Sfântul Vasile cel Mare, în chip nevăzut. „Domnul priveşte de sus la cei ce rămân în vrednicia lor şi care săvârşesc cele date spre împlinirea firii omeneşti; iar pe cei care sunt pogorâţi în adâncul răutăţii, îi cercetează altfel, prin pogorârea la ei“, scrie Sfântul Vasile cel Mare.

Versetul de mai sus a fost un bun prilej pentru Sfântul Ioan Gură de Aur de a îndemna pe toţi să urmăm exemplul cumpătării şi al cercetării îndeaproape şi cu atenţie a fraţilor noştri înainte de a-i judeca. „Să ne gândim că Scriptura vrea să ne înveţe să nu judecăm niciodată pe fraţii noştri în grabă şi nici să-i osândim din auzite, dacă nu avem mai dinainte deplină încredinţare. Dumnezeu nu urmăreşte altceva decât învăţătura noastră şi prin cele ce face şi prin cuvintele Scripturii, rostite pe măsura înţelegerii minţii noastre“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Astfel, chiar dacă oamenii lucrau la faima lor, acţionând neconform cu starea morală în care trebuia să se găsească fiinţa umană în acele vremuri, iată că Dumnezeu nu îi pedepseşte înainte ca ei să îşi ducă la îndeplinire planul pentru care se osteneau, ci El cercetează mai întâi faptele lor.

Pogorârea Domnului în vremurile când fiii oamenilor construiau turnul din Babilon a fost văzută şi ca o premanifestare a lui Dumnezeu înainte de Întrupare.