Biblia - verset cu verset: Zbuciumul ucigaşului Cain

Facerea 4, 11:

„«Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta.»“

Fapta săvârşită şi lipsa pocăinţei a atras asupra lui Cain blestemul pământului. „Mare este păcatul, mică este osânda!“, exclamă Sfântul Chiril al Ierusalimului, despre consecinţele fratricidului. Lui Cain i se prezintă o urmare firească pe care viaţa sa o va lua după uciderea fratelui său şi nu neapărat o pedeapsă din partea lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi au observat că, în bunătatea Sa, Creatorul nici nu-l pedepseşte pe Cain, ci acesta suportă o consecinţă firească a zbuciumului creat de gândul că şi-a ucis propriul frate, după cum spune Sfântul Vasile cel Mare că „trupul, dacă nu are sprijinul său firesc, trebuie neapărat să se vânzolească şi să tremure“. Întocmai de aceea, după cum spune Sfântul Simeon Metafrastul, „neamul lui Adam, căzând din poruncă şi făcându-se vinovat de păcate, e zbuciumat de gânduri nestatornice şi e plin de frică şi de tulburare“.

S-au făcut mereu comparaţii între pedeapsa primită de Cain şi cea primită de Adam. „Cât de mare este păcatul lui Cain faţă de călcarea de poruncă a celui întâi-zidit (Adam) se poate vedea, dacă vrei să gândeşti, din deosebirea de blestem. Lui Adam, Dumnezeu îi spusese: «Blestemat fie pământul întru lucrurile tale»; blestemul s-a îndreptat asupra pământului, cruţându-l pe om. Aici, pentru că fapta era cumplită, îndrăzneala - nelegiuită, încercarea - de neiertat, este blestemat Cain: «Eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa». Cain făcuse aproape ceea ce făcuse şarpele, care slujise ca unealtă voinţei diavolului; după cum şarpele adusese, prin înşelăciune, moartea, tot aşa şi Cain şi-a înşelat fratele; l-a scos la câmp, şi-a înarmat dreapta împotriva lui şi a săvârşit uciderea. De aceea, Dumnezeu, aşa cum îi spusese şarpelui: «Blestemat să fii tu, din toate dobitoacele şi din toate fiarele pământului», tot aşa îi spune şi lui Cain, pentru că făcuse aceeaşi faptă ca şi acela“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur.