„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
05 Noi, 2024
Când El glăsuieşte, în sufletele noastre se sălăşluieşte liniştea
Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? Matei 8, 23-27
Pericopa evanghelică de astăzi ne aduce mărturie despre ceva ce s-a petrecut în realitate. Mântuitorul şi ucenicii Săi au urcat într-o corabie pentru a străbate Marea Galileii. Din senin s-a stârnit o furtună, iar vântul puternic a format valuri mari care puteau scufunda barca. Ucenicii se trudeau să scape teferi şi să ajungă cu bine la mal. De spaimă au început să strige: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim!” Ca şi cum nu vedea cele ce se întâmplau în jurul lor, Domnul Hristos i-a mustrat: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Lângă ei era chiar Cel Care stârneşte sau potoleşte furtunile. Când El glăsuieşte, din sufletele noastre dispar furtunile şi se sălăşluieşte liniştea. Sfântul Vasile cel Mare aşa ne învaţă: „să nu trecem cu vederea cele sperate, de grija celor prezente“.
