Domnul Hristos îa aruncat” asupra femeii mila Sa

Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc, Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti. Ioan 8, 3-11

Iudeii au adus în faţa Domnului Iisus Hristos o femeie adulteră şi au cerut ca El să o judece. După legile lor femeia trebuia ucisă, însă legile milostivirii divine ne spun altceva. În numele justiţiei omeneşti se poate lua viaţa cuiva, însă în numele dreptăţii lui Dumnezeu întâi vorbim despre pocăinţă şi despre milostivire şi apoi despre pedeapsă. Oamenii se pregăteau să arunce cu pietre, Domnul Hristos îa aruncatÎ asupra femeii mila Sa. Vedem că judecata Lui a fost una neaşteptată şi poate de neînţeles pentru cei de atunci. Aici suntem judecaţi după un cod de legi omeneşti care reglementează relaţiile umane. Dumnezeu în Judecata Sa întâi este Părinte – asemeni tatălui din Pilda fiului risipitor, apoi este justițiar – asemenea Mântuitorului, Care a alungat din Templu pe schimbătorii de bani. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci aşteaptă întoarcerea de la starea de păcătoşenie. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Păcatul te stăpâneşte nu prin puterea lui, ci prin delăsarea ta.”