Hristos vine în ajutorul celor care se ostenesc

Şi îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulţimea. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage. Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă şi au strigat. Căci toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi! Şi s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Şi erau peste măsură de uimiţi în sinea lor; Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată. Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au tras la ţărm. Marcu 6, 45-53

„Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi!”: acestea sunt cuvintele Domnului Iisus Hristos pe care le rosteşte fiecăruia dintre cei care-L caută. Şi noi, asemeni ucenicilor, călătorind pe marea acestei vieţi, suntem cuprinşi de îngrijorări şi temeri. Fie barca vieţii ni se pare prea şubredă sau neîncăpătoare, fie vânturile sunt prea puternice, fie forţele noastre sunt prea şubrezite de ispite şi încercări, toate acestea ne depărtează de limanul unde ne aşteaptă Mântuitorul. Însă atunci când auzim glasul Său, toată frustrarea şi îndoiala se risipesc. Nu ne mai este teamă, deoarece Domnul Hristos este lângă fiecare dintre noi. Să precizăm un lucru: Mântuitorul a văzut toată osteneala ucenicilor; vâsleau şi doreau să ajungă cu bine la mal. El vine în ajutorul celor care se ostenesc. Noi să le facem pe cele care sunt în puterea noastră, având conştiinţa că barca va ajunge la mal doar cu ajutorul Domnului Hristos. El este lângă noi, noi mai suntem lângă El?