Important este să strigăm!

Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? Matei 8, 23-27

Evanghelia de astăzi ne prezintă o situaţie desprinsă din viaţa de zi cu zi. Domnul Iisus Hristos împreună cu ucenicii Săi au urcat într-o corabie, cu dorinţa de a traversa lacul Ghenizaret. Din senin s-a stârnit o mare furtună, iar vântul puternic a format valuri mari care aproape acopereau corabia. Ucenicii se străduiau să ajungă cu bine la mal. Ei erau pescari încercaţi; în multe rânduri au fost nevoiţi să treacă prin momente asemă­nă­toare. Acum însă situaţia părea fără ieşire. Şi au început să strige la Învăţătorul lor: „Doam­ne, mântuieşte-ne, că pierim!” Au realizat că El era singura lor scăpare! Ca şi cum nu ar fi văzut ce se întâmplă în jur, Domnul Hristos i-a mustrat: „De ce vă este frică, puţin credin­cioşilor?” Somnul Domnului Hristos era de fapt „somnul” ucenicilor Săi; erau vulnerabili, pentru că nu aveau încă o credinţă puternică. Să reţinem următorul lucru: la glasul Său şi tumultuoasele valuri ale vieţii se potolesc. Important este să strigăm! De auzit, sigur ne aude!