„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Important este să strigăm!
Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? Matei 8, 23-27
Evanghelia de astăzi ne prezintă o situaţie desprinsă din viaţa de zi cu zi. Domnul Iisus Hristos împreună cu ucenicii Săi au urcat într-o corabie, cu dorinţa de a traversa lacul Ghenizaret. Din senin s-a stârnit o mare furtună, iar vântul puternic a format valuri mari care aproape acopereau corabia. Ucenicii se străduiau să ajungă cu bine la mal. Ei erau pescari încercaţi; în multe rânduri au fost nevoiţi să treacă prin momente asemănătoare. Acum însă situaţia părea fără ieşire. Şi au început să strige la Învăţătorul lor: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim!” Au realizat că El era singura lor scăpare! Ca şi cum nu ar fi văzut ce se întâmplă în jur, Domnul Hristos i-a mustrat: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Somnul Domnului Hristos era de fapt „somnul” ucenicilor Săi; erau vulnerabili, pentru că nu aveau încă o credinţă puternică. Să reţinem următorul lucru: la glasul Său şi tumultuoasele valuri ale vieţii se potolesc. Important este să strigăm! De auzit, sigur ne aude!








