În Dumnezeu ne găsim scăparea şi fericirea

Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor. Luca 6, 17-23

Domnul Iisus Hristos vorbeşte despre fericirea ce depăşeşte graniţele acestei lumi. Ucenicii şi mulţimile care-L urmau pe Mântuitorul gândeau şi ei, asemenea multora dintre fraţii noştri, că fericirea stă doar în lucrurile materiale. Aceasta este doar o latură a unei fericiri facile. Să ne gândim, de exemplu, la fericirea şi bucuria pe care le are un sportiv care, în urma unei pregătiri exemplare şi a unor eforturi susţinute, a stabilit un record. Fără efort nu ar fi gustat din fericirea reuşitei. Un creştin găseşte puternice motive de fericire atunci când posteşte, se roagă, îşi plânge păcatele sau când are bucuria binecuvântării divine. Mulţi aleargă o viaţă întreagă după o fericire la care nu vor ajunge niciodată. Ajung la contraperformanţa de a pleca din această lume cu neîmplinirea doritei fericiri. Domnul Hristos ne învaţă că adevărata fericire trebuie să fie scrisă şi în ceruri. Sfântul Chiril al Ierusalimului aşa ne învaţă: „În Dumnezeu ne găsim scăparea şi fericirea”.