În Hristos Iisus Domnul avem viaţa veşnică

Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă. Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, şi că Mă duc la Tatăl? Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce zice. Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi le-a zis: Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da. Ioan 16, 15-23

„Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea”. Ce semnifică acest „puţin” despre care a vorbit Domnul Iisus Hristos? Atunci când vorbim despre veşnicia lui Dumnezeu, citim în Vechiul Testament că „o mie de ani sunt ca ziua de ieri”. Domnul Hristos a vorbit despre faptul că, raportând evenimentele viitoare la intervale de timp, peste puţină vreme vor veni supliciile Sale. Când El va suferi cei care L-au condamnat se vor bucura, iar Ucenicii vor plânge şi vor fi trişti. Însă după alt puţin timp, când Domnul Hristos va învia, Ucenicii vor trăi o mare bucurie care va face uitată tristeţea. Am fost şi noi încercaţi de aceste sentimente când L-am văzut pe Mântuitorul răstignit, însă am avut o mare bucurie când L-am văzut pe Fiul lui Dumnezeu înviat. Înainte de Pogorârea Sfântului Duh înţelegem că puţinul devine mult, efemeritatea unei zile se transformă într-o secundă a veşniciei. Sfântul Grigorie Teologul aşa ne învaţă: „Trebuie să pomenim pe Dumne­zeu mai des decât respirăm.”