În mâna dragostei, toate devin bune

Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi să o lase. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta; Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter. Marcu 10, 2-12

Domnul Iisus Hristos ne vorbeşte despre căsătorie, dar şi despre drepturile şi obligaţiile care decurg din ea. Biserica ne învaţă că unirea dintre un bărbat şi o femeie este pecetluită prin Sfânta Taină a Cununiei. Este una dintre cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii noastre şi prin ele primim din partea lui Dumnezeu harul cel nevăzut, necesar pentru mântuirea sufletelor. Căsătoria trebuie să aibă la bază dragostea sinceră şi curată dintre un bărbat şi o femeie, dar şi respectul şi purtarea de grijă a soţului pentru soţie şi a soţiei pentru soţ. Domnul Hristos ne învaţă că „ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu mai despartă”. Păşim în viaţa de familie convinşi că acest pas îl facem pentru toată viaţa. Binecuvântarea, bucuria şi rostul căsătoriei constă în naşterea de prunci. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Dragostea schimbă însăşi natura lucrurilor. În mâna dragostei, toate devin bune”.