„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Îndemn la trezvie și discernământ
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a III-a la cuvintele: „Ia aminte de tine însuți”, V, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 370
„Fii treaz, sfătuiește-te, păzește cele prezente, poartă grijă de cele viitoare!”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XII-a, XVI, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 486
„Este o priveliște vrednică de cea mai mare milă ca, după post, după aspră viețuire, după rugăciuni îndelungate, după belșug de lacrimi, după înfrânare de douăzeci sau treizeci de ani, ca, dintr-o neatenție a sufletului și dintr-o lipsă de grijă, să te vezi lipsit de toate și să te asemeni, tu, care erai îmbogățit cu săvârșirea poruncilor, negustorului aceluia foarte bogat care, încântat de mulțimea mărfurilor cumpărate, străbate mări pline de primejdii, fiindu-i corabia mânată de vânturi prielnice, dar dintr-odată pierde totul, sfărâmându-i-se corabia chiar în apropierea portului.”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XII-a, XVII, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 487
„Ține, dar, cu putere în mâini cârmele vieții. Cârmuiește-ți ochii, ca să nu se năpustească asupra ta, prin ochi, valul aprig al poftei! Cârmuiește-ți auzul, ca să nu primească urechile ceva vătămător! Cârmuiește-ți limba, ca să nu rostească cuvinte neîngăduite! Să nu te răpună furia mâniei, să nu te înece loviturile fricii, nici să te doboare povara întristării!”
Sfântul Vasile cel Mare, Constituțiile ascetice, Cap. IV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 18, p. 484
„Cel pios un lucru să reflecteze: ca nu cumva viciul să se instaleze în sufletul lui din neglijență, ca nu cumva curățenia și atenția gândului către Dumnezeu să înceteze, ca nu cumva sfințenia Duhului și luminarea care vine de acolo în suflet să se întunece. Pentru că, dacă cele menționate se dezvoltă bine, pasiunile trupului nu vor găsi în nici un caz prilej să se trezească atunci când sufletul se îndeletnicește cu cele de mai sus și nu oferă prilej trupului pentru trezirea pasiunilor.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre paza inimii, 7, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 284
„Este nevoie de multă luptă, de trudă ascunsă și nevăzută, pentru a face cercetarea cugetelor și pentru a exersa simțurile cele slăbite ale sufletului nostru, în vederea deosebirii binelui de rău (Evrei 5, 14).”
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre răbdare și discernământ, 13, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 308
„Nu totdeauna, ceea ce inspiră încredere este și folositor. De aceea, nu trebuie să se lase cineva în seama puterilor spirituale, spre pierzania lui; chiar dacă ar fi vorba despre îngerii din cer. Să nu se grăbească, ci să judece totul cu multă grijă, pentru a se atașa (cu adevărat) de ceea ce este bine și a respinge ceea ce este rău.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre răbdare și discernământ, 13, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 309
„După cum oțetul și vinul au aceeași înfățișare, însă gura le distinge după gust pe fiecare, tot așa și sufletul, cu simțul și cu lucrarea sa duhovnicească, poate să deosebească harismele Duhului de nălucirile celui potrivnic.”