Înţelepciune biblică: Bătrâneţea sau învechirea omului

"Toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba"

(Psalmul 101, 27).

La începutul lumii, oamenii trăiau mai mult: Adam a vieţuit 930 de ani, Matusalem 969 de ani, Noe - 950 de ani, apoi, treptat, zilele vieţii oamenilor pe pământ s-au scurtat: Avraam a trăit 175 de ani, Iacov 147 de ani, iar Moise a murit la 120 de ani. În Sfânta Scriptură vedem că "a zămislit Sarra şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe" (Facerea 21, 2) numit Isaac, iar Elisabeta, ruda Maicii Domnului, "a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei" (Luca 1, 36), adică pe Sfântul Ioan Botezătorul. În cartea Apocalipsei, în jurul tronului lui Dumnezeu apar 24 de bătrâni şezând pe scaune "îmbrăcaţi în haine albe şi purtând pe capetele lor cununi de aur" (Apocalipsa 4, 4).

În vechime, unele popoare erau conduse de către bătrâni: la romani, alături de rege era Senatul ("senex" înseamnă bătrân, în limba latină), la evrei bătrânii poporului făceau parte din Sinedriu, iar în Grecia antică, Sparta a fost condusă de Sfatul bătrânilor (Gerusia).

Bătrâneţea este un proces natural în evoluţia omului; astăzi, în toate ţările lumii se constată o îmbătrânire a populaţiei, deci prelungirea speranţei de viaţă, ceea ce arată progresele din medicină, căci ştiinţa poate încetini fenomenele caracteristice bătrâneţii. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, persoanele în vârstă sunt cuprinse între 60 şi 74 de ani, bătrâni sunt consideraţi cei între 75 şi 89 de ani, iar longevivi sunt cei de peste 90 ani. Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat ziua de 1 octombrie ca Zi internaţională a persoanelor în vârstă.

Impactul cu bătrâneţea poate modifica treptat corpul uman, degradându-l în timp, dar sufletul poate rămâne tânăr, căci dacă forţa fizică scade, cea spirituală poate rezista prin credinţă.

Chiar dacă oamenii îmbătrânesc, ei trebuie să îşi păstreze obiceiurile bune, gândurile frumoase, sufletele curate, să nu-şi piardă credinţa, ştiind că sunt "călători aici pe pământ" (I Petru 2, 11), trăind o bătrâneţe activă, cu speranţa mântuirii, spunând ca şi Sfântul Apostol Pavel: "Uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus" (Filipeni 3, 14). Cei care au îmbătrânit în slujba lui Dumnezeu sunt ca nişte copaci încărcaţi de rod, sfaturile lor sunt ascultate de alţii, aşa cum vedem că scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii străbat veacurile, îndrumând generaţii întregi.

Tinerii trebuie să-i respecte pe bătrâni, căci porunca a cincea dintre Cele zece porunci spune: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi" (Ieşirea 20, 12), iar "pe cel bătrân să nu-l înfrunţi" (I Timotei 5, 1).

Bătrânii să aibă grijă să nu ajungă ca "bătrânul desfrânat şi lipsit de înţelepciune" (Isus Sirah 25, 4) pentru că "bătrâneţea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioşiei" (Pildele lui Solomon 16, 31); ei nu trebuie să aibă un sentiment de inutilitate, ci din experienţa acumulată să-i înveţe pe cei mai tineri, căci "cununa bătrâneţilor este cunoaşterea multor lucruri, şi mărirea lor, frica Domnului" (Isus Sirah 25, 8).

În speranţa bucuriei vieţii, ştiind că "ce se învecheşte şi îmbătrâneşte, aproape este de pieire" (Evrei 8, 13), dar ascultând cuvintele Domnului, Care spune că "până la bătrâneţea voastră Eu sunt Acelaşi, până la adâncile voastre cărunteţe Eu vă voi ocroti" (Isaia 46, 4), să-L rugăm pe Dumnezeu, împreună cu psalmistul David: "Nu mă lua la jumătatea zilelor mele" (Ps. 101, 25).